CAUTĂ AICI:

Mitul eternei reîntoarceri


Cea mai mare greutate - Ce-ar fi dacă, într-o bună zi sau noapte, s-ar strecura un demon în singurătatea ta cea mai mare și ți-ar spune: "Viața asta, așa cum ai trăit-o și cum o trăiești și astăzi, va trebui s-o mai trăiești o dată și încă de nenumărate ori; și nu va fi nimic nou în ea, ci fiecare suferință și fiecare plăcere, fiecare gând și suspin și tot ceea ce este nespus de mic și de mare în viața ta, trebuie să ți se reîntoarcă, totul în aceeași înșiruire - și acest păianjen și această lumină a lunii printre copaci, de asemenea această clipă și eu însumi. Veșnica clepsidră a existenței se răstoarnă iar și iar, mereu - și tu cu ea, praf al prafului!" Nu te-ai arunca la pământ și ai crâșni din dinți, blestemându-l pe demonul care ar vorbi așa? Sau ai trăit o dată o clipă nemaiîntâlnită și i-ai răspunde: "ești un Dumnezeu și niciodată n-am auzit ceva mai dumnezeiesc!" Dacă te-ar copleși acest gând, așa cum ești, te-ar preschimba și poate te-ar zdrobi; întrebarea în toate și în orice "mai vrei lucrul acesta încă o dată și încă de nenumărate ori?" ar apăsa ca cea mai mare greutate asupra faptelor tale! Sau cât ar trebui să te iubești pe tine însuți și viața pentru a nu mai cere nimic decât această ultimă și eternă confirmare și pecetluire?

Friedrich Nietzsche - Știința voioasă (341)