Teroarea în dictatură

Teroarea este un mijloc de intimidare. Pentru a cufunda țara într-o stare de spaimă continuă, trebuie ca numărul victimelor să atingă o cifră astronomică și pe fiecare scară să fie "curățate" câteva apartamente. Ceilalți locatari ai blocului, străzii, orașului pe unde a trecut mătura vor fi până la sfârșitul vieții cetățeni exemplari. Nu trebuie uitate însă generațiile tinere, care nu mai cred în părinții lor și, în mod sistematic, purificările trebuie reînnoite. Stalin a avut o viață lungă și a urmărit ca, din când în când, valurile terorii să crească în intensitate și avengură.

Nadejda Mandelștam - Fără speranță

Umanismul întors pe dos

Cândva erau mulți oameni buni. Ba mai mult, chiar cei răi se prefăceau buni, pentru că așa se cuvenea. De aici și fățărnicia, minciuna - marile vicii ale trecutului, demascate de realismul critic la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea. Rezultatul acestor demascări a fost neașteptat: oamenii buni au dispărut. Căci bunătatea nu este o însușire înnăscută, ea mai trebuie și cultivată, iar asta se face când pentru ea există cerere. Pentru noi bunătatea era o însușire de modă veche care dispăruse, iar omul bun - ceva asemenea mamutului. Tot ce ne-a învățat epoca - deschiaburirea, lupta de clasă, demascarea și căutarea unui substrat sub fiecare acțiune - toate acestea au educat orice însușiri doriți, numai bunătatea nu.

Bunătatea, ca și blândețea, trebuiau căutate în locuri retrase, îndepărtate, surde la chemarea timpului. Numai oamenii pasivi au păstrat aceste însușiri, moștenite de la străbuni. Umanismul întors pe dos avea urmări asupra tuturor și asupra fiecăruia.

Nadejda Mandelștam - Fără speranță

Legile omeniei în dictatură

În epocile de violență și teroare, oamenii se ascund în cochilia lor și își tăinuiesc sentimentele, dar aceste sentimente sunt adânc înrădăcinate și nici o educație nu le poate distruge. Chiar dacă vor fi stârpite într-o generație, iar la noi, într-o măsură importantă, s-a reușit, oricum ele vor răzbate în următoarele. Ne-am convins de asta în nenumărate rânduri. Pare-se, conceptul de bine îi este, într-adevăr, propriu omului și celor care nesocotesc legile omeniei, lor sau copiilor, mai devreme sau mai târziu, trebuie să li se deschidă ochii...

Nadejda Mandelștam - Fără speranță

Minciuna în dictatură

Este oare justificată "minciuna întru salvare"? Este bine să trăiești în condiții în care nu trebuie să minți. Oare există un astfel de loc pe pământ? Din copilărie ni s-a insuflat ideea că pretutindeni există minciună și fățărnicie. Fără minciună, n-aș fi supraviețuit în zilele noastre cumplite. Și am mințit toată viața: i-am mințit pe studenți, am mințit la serviciu, i-am mințit pe mulți cunoscuți cumsecade, în care nu prea aveam încredere, și aceștia constituiau majoritatea. Și cu toate acestea, nimeni nu mă credea - asta era minciuna obișnuită a epocii noastre, ceva de felul politeții stereotipe.

Nadejda Mandelștam - Fără speranță