Secretul tinereții

Arkadina: Evgheni Sergheevici, care pare mai tânără dintre noi?
Dorn: Desigur că dumneata!

Arkadina: Ai văzut? Și știi de ce? Pentru că eu lucrez, simt, mă zbucium toată ziua, pe câtă vreme dumneata stai mereu locului și nu trăiești... Eu, una, știu: că nu trebuie să mă gândesc la viitor. Nu mă gândesc niciodată nici la bătrânețe, nici la moarte. Nu poți ocoli ceea ce trebuie să se întâmple. 

[...] Și mai trebuie să știi că sunt corectă ca un englez. Eu, draga mea, sunt întotdeauna scoasă ca din cutie. Totdeauna sunt îmbrăcată și coafată comme il faut. Să-mi îngădui eu vreodată să ies din casă, fie numai până în grădină, în capot sau nepieptănată? Niciodată! De-asta mă și țin bine, pentru că n-am fost niciodată lălâie și nu m-am lăsat ca altele... 

A.P. Cehov - Pescărușul

Trăiește clipa

Nu pierdeți timpul, curând, prea curând va veni bătrânețea:
Nu lăsați vremea încet să se prefire-n zadar.
Cât timp puteți și mai sunteți în anii cei tineri, petreceți!
Repede anii se scurg, ca râulețul pe prund.
Unda ce fuge pe văi la izvor nu mai urcă vreodată,
Clipele care-au fugit nu le mai poți înturna.
Cu voioșie trăiește-ți junețea, ea trece așa iute!
Azi nu-i atât de frumos, cât de frumos a fost ieri!

Ovidiu - Arta iubirii, II

Pledoarie pentru o viață cumpătată

Bine poți trăi cu puțin, pe masa-ți
de lucește solnița părintească
și spurcata poftă sau teama nu-ți iau
somnul cel dulce.

Vesel de prezent, ce va fi pe urmă
grijă nu purta, iar necazu-mbună-l
cu domol surâs: în toate
nu este nimeni.

Horatius - Ode (2, XVI)

Carpe Diem

Tu să nu cercetezi, căci au oprit zeii ca noi să știm
Ce sfârșit vom avea, Leuconoe, nici nu-ncerca să-ntrebi
Magii babiloneni, mai bine-nduri tot ce se va-ntâmpla.
Sau că Jupiter ierni ne-a hărăzit multe, sau ultima

Fi-va cea care acum sfarmă izbind marea Tirenă-n stânci,
Tu cuminte să fii și, limpezind bunul, în scurtu-ți veac
Lungi speranțe să n-ai. Cât noi vorbim, timpul dușman s-a dus
Grabnic. Clipa s-o guști și-n viitor nu crede nicidecum.

Horatius - Ode (1, XI)

Trăiește clipa 2

Ce fi-va mâine, nu cerceta, și-oricum
E ziua ce-ți mai dăruie soarta, tu
Câștig s-o și tânăr, dulcea
Dragoste n-o alunga, nici jocul

Cât timp de vârsta-ți verde departe e
Posaca bătrânețe. Acum te du
De caută pe Câmp și-n piețe
Șoapte dulci ce-n amurg te-aşteaptă

Și râsul drag ce dintr-un ungher retras
Trădează pe iubita pitită-n el
Și-al dragostei zălog ce-n silă
Vrea să-l răpești de pe braț sau deget.

Horatius - Ode (1, IX)

Carpe diem

202. A zis un Bătrân: Neamul acesta nu caută ziua de astăzi, ci pe cea de mâine!

Patericul Mare (X, 202)

Carpe diem!

*172. - Nu ne interesăm niciodată de timpul prezent. Anticipăm viitorul ca fiind prea lent, de parcă am dori mereu să-l grăbim sau ne amintim de trecut pentru a-l opri părându-ni-se că trece prea repede; atât de imprudenţi suntem că rătăcim în timpuri care nu sunt ale noastre şi nu ne gândim deloc la cel în care trăim noi; atât de vanitoşi, că ne gândim la vremurile care nu mai sunt, scăpând singurul timp, cel care există. Şi aceasta din pricină că prezentul, de obicei, ne răneşte. Îl ascundem ochilor noştri, căci ne mâhneşte; iar dacă este agreabil, ne pare rău să-l vedem îndepărtându-se. Încercăm să-l susţinem prin viitor şi credem că putem dispune de lucrurile care nu sunt în puterea noastră pentru un timp în care nu suntem siguri că vom ajunge. 　　Fiecare să-şi cerceteze gândurile. Le vor găsi pe toate întoarse spre trecut sau viitor. Nu ne gândim aproape deloc la prezent şi, dacă ne gândim, nu o facem decât pentru ca, prin lumina lui, să dispunem de viitor. Prezentul nu este niciodată scopul nostru: trecutul şi prezentul sunt mijloacele noastre; numai viitorul este scopul nostru. Astfel nu trăim niciodată, ci doar sperăm să trăim, şi hotărând să fim fericiţi, inevitabil, nu suntem niciodată. (Cugetări, Blaise Pascal )