Teoria cunoașterii

Pentru a ști mai mult, trebuie să simți mai mai puțin, și reciproc, e un principiu nesăbuit, un delir al inimii. Ce vrei să spui prin a ști? Să cunoști natura, sufletul, pe Dumnezeu, dragostea... Lucrurile acestea se pătrund cu inima, nu cu mintea. Dacă am fi fost spirite, am fi trăit, am fi plutit prin sfera acelei idei asupra căreia ni se îndreaptă sufletul când dorește s-o pătrundă. Or, noi suntem țărână, oamenii trebuie să ghicească, dar nu pot să cuprindă pe dată ideea. Călăuza ideii prin învelișul efemer din alcătuirea sufletului e mintea. Mintea este o capacitate materială... pe când sufletul ori spiritul trăiesc prin ideea pe care le-o insuflă inima... Ideea se înfiripă în suflet. Mintea este arma, mașina care funcționează cu foc sufletesc... Totodată, atrasă de sfera cunoașterii, mintea umană acționează independent de sentiment, prin urmare de inimă. Dacă scopul cunoașterii va fi natura și dragostea, atunci se deschide câmp larg inimii...

F.M. Dostoievski - Scrisori I, 1838

Subdiviziunea inteligenței

Există trei feluri de minți omenești: unele care înțeleg singure, altele care pricep ceea ce alții înțeleg și le explică apoi lor, în sfârșit, ultimele, care nu înțeleg singure nici prin alții; cele de primul fel sunt desăvârșite, cele de-al doilea fel sunt foarte bune, iar cele din a treia categorie sunt fără nici un folos.

Niccolo Machiavelli - Principele

Influența minții asupra corpului

- Se prea poate, își dădu cu părerea fata hangiului, că și mie mi s-a întâmplat de multe ori să visez că mă rostogolesc cu capu-n jos dintr-un turn, înalt că nu mai apucam s-ajung la pământ, și când mă trezeam mă pomeneam așa de zdrobită și de frântă, de parcă aș fi căzut cu adevărat.

Miguel de Cervantes - Don Quijote de la Mancha