Femeia nefericită

O femeie care suferea de depresie cronică a venit la un psihanalist și i-a spus:
- Doctore, am un soț care mă iubește și mă răsfață cu daruri, am copii sănătoși, un serviciu care-mi place și unde sunt apreciată. Apoi, nu sufăr de nici o boală gravă. Pe scurt, sunt nefericită, deși nu știu de ce.
Peste un an, psihanalistul, care nu izbutise să-și vindece pacienta, a întâlnit-o într-o seară întâmplător. Soțul o părăsise, i-a spus femeia, copiii se drogau, iar pe deasupra își pierduse slujba și era suspectă de cancer.
- Și atunci? a întrebat-o doctorul. Nu sunteți și mai nefericită?
- Ba da, i-a răspuns ea, dar acum știu pentru ce.

Jean-Claude Carrière - Cercul mincinoșilor

Înțelepciunea cimitirelor

Într-un episod din viața părinților din deșert, de la începuturile tradiției creștine, întâlnim următoarea povestire:

Un om a venit la Macarie Egipteanul să-i ceară un sfat.
- Du-te la cimitir, i-a spus Macarie, și înjură-i pe morți.
Omul a intrat într-un cimitir, a înjurat îndelung morții și a aruncat cu pietre în morminte. Apoi s-a întors la Macarie și i-a povestit ce făcuse.
- Ți-au spus morții ceva? l-a întrebat Macarie.
- Nu.
- Du-te înapoi la cimitir și laudă-i.
Omul s-a întors la cimitir și i-a lăudat pe morți. Le-a spus că sunt de toată isprava, înțelepți și cumsecade. Le-a lăudat frumusețea și slava.
Apoi s-a dus înapoi la Macarie, iar acesta l-a întrebat iar:
- Ți-au spus ceva?
- Nu.
- Ei bine, iată sfatul meu. Fii între dispreț și laudă. Fii ca morții.

Jean-Claude Carrière - Cercul mincinoșilor

Răsplata divină

Arhanghelul Gavril zboară în preajma lui Dumnezeu și-i spune, arătând de sus spre Mexicul proaspăt născut:
- Dar, Doamne, la ce te gândesti? Ai făcut o țară de-a dreptul minunată! Ai dăruit-o cu două oceane, cu munți înalți, cu păduri dese și râuri adânci! Nu cumva ai pus prea multe într-o singură țară?
- Stai fără grijă, îi răspunde Dumnezeu. Am sa pun și mexicani.

Jean-Claude Carrière - Cercul mincinoșilor

Solomon și rândunica

În palatul regelui Solomon, un rândunel tot înghesuia o rândunică, care încerca să scape.
Rândunelul a strigat:
- Cum de mi te împotrivești? Nu știi oare că, dac-aş vrea, aș putea dărâma cupola templului? Chiar peste Solomon?
Solomon, care știa limba păsărilor, l-a chemat pe rândunel și l-a întrebat cu destulă asprime:
- Cum ai putut spune o asemenea prostie? De ce? Ce te-a împins să rostești asemenea vorbe?
- Nu trebuie să te iei după vorbele îndrăgostiților, a răspuns pasărea.
- Ai dreptate, a spus Solomon zâmbind.
Și i-a dat drumul să zboare.

Jean-Claude Carrière - Cercul mincinoșilor

Logică de fumător

Un om se întâlnește cu un prieten de-al lui care fumează două țigări deodată. Omul se miră. Celălat îi explică:
- Fumez o țigară pentru mine și una pentru cumnatul meu, care e la spital și nu poate fuma.
O săptămână mai târziu, cei doi prieteni se întâlnesc din nou, dar omul nostru nu mai fumează decât o țigară.
- A ieșit cumnatul din spital? întrebă celălat.
- Nu, spune el, e tot in spital, și țigara e tot pentru el. Eu însă m-am lăsat de fumat.

Jean-Claude Carrière - Cercul mincinoșilor

Camera întunecată

Trei tipuri umane se pot defini pornind de la o cameră cufundată în beznă.
Într-o cameră cufundată în beznă, un ins caută ceva. Este un om de știință.
Într-o cameră cufundată în beznă, un ins caută ceva ce nu există. Este un filosof.
În aceeași cameră cufundată în beznă, un credincios caută ceva ce nu există și strigă:
- Am găsit!

Jean-Claude Carrière - Cercul mincinoșilor

Învață să pescuiești

Lao Zi a rostit fraza celebră: ‘În loc să-i dai un pește unui om înfometat, mai bine învață-l să pescuiască.‘
Cu această idee în minte, un tânăr călugăr se întorcea într-o zi de la pescuit, cu vreo șapte-opt pești în traistă, când a întâlnit un bătrân care părea aproape mort de foame și care cerșea pe marginea drumului.
Călugărul a început atunci să-i explice în amănunt cum să aleagă un bambus, cum să-l taie la lungimea potrivită pentru un băț de undiță, cum să aleagă un fir, un cârlig, o momeală, care sunt locurile bune pentru pescuit, și așa mai departe.
Tocmai îl lămurea care sunt viermișorii preferați de anumiți pești, când mâna întinsă a bătrânului înfometat a căzut, capul i-a alunecat pe piept și omul a murit.

Jean-Claude Carrière - Cercul mincinoșilor

O ispravă unică

Un suveran care se plictisea a poruncit să fie găsit un ins capabil de o ispravă pe care nimeni altul să n-o poată îndeplini.
Trimișii lui au căutat mult timp înainte de a-i aduce un om care, de la distanță, putea să arunce un fir de ață, trecându-l prin urechea unui ac. Era un tur de forță incredibil, care a fost repetat de câteva ori, din ochii regelui și ai curtenilor.
Regele i-a spus vistiernicului să-i dea omului o sută de galbeni și o sută de lovituri de ciomag.
- Dar pentru ce o sută de lovituri de ciomag? a întrebat omul.
- Cei o sută de galbeni, i-a spus regele, sunt pentru isprava ta, pe care, într-adevăr, nimeni altul n-o poate repeta. Iar cele o sută de lovituri de ciomag le primești ca pedeapsă pentru că ți-ai pierdut timpul cu o asemenea prostie.

Jean-Claude Carrière - Cercul mincinoșilor

Reciprocitate

Într-o zi, fiica lui Nastratin Hogea vine la tatăl ei. Femeia, care era în lacrimi, îi spune că bărbatul ei a bătut-o și îl roagă să facă ceva.
Nastratin îi trage o palmă zdravănă și îi spune:
- Pleacă acasă, chiar acum!
Nedumerită, femeia îl întreabă:
- De ce m-ai pălmuit? Vin la tine să mă plâng că am fost bătută, iar tu mă bați? Pentru ce?
- Du-te acasă! îi răspunde Nastratin. Dar cine se crede bărbatul ăsta al tău? A îndrăznit să-mi bată fata? Ei bine, du-te și spune-i că eu am bătut-o pe nevastă-sa!

Jean-Claude Carrière - Cercul mincinoșilor

Adam și Eva

Pe coridoarele Vaticanului, o știm deja, se născocesc și se supun cele mai multe povești și anecdote. Cel mai adesea, cum e firesc în asemenea loc, au legătură cu religia.
Una dintre ultimele, pe care o spunea prin anii 1990-2000 un cardinal pe nume Spidlik, era o simplă întrebare:
- Știți de ce, întreba cardinalul, e sigur că Adam și Eva nu erau chinezi?
Desigur, nimeni nu știa de ce. Atunci cardinalul spunea:
- Pentru că, dacă erau chinezi, lăsau mărul și mâncau șarpele.

Jean-Claude Carrière - Cercul mincinoșilor

Lipsa de încredere

Un evreu a făcut avere.
Într-o zi, pentru prima oară în viață, a hotărât să-și ia un concediu și chiar să facă schi.
Fiind lipsit de experiență și destul de neîndemânatic, a ieșit de pe pistă și a căzut într-o râpă. Printr-o minune, a izbutit să se prindă de un copăcel prăpădit care creștea printre stânci. Dedesubt, hăul și moartea. Se agăța cu disperare de crengi, dar acestea erau prea firave. De altfel, copăcelul începuse să pârâie și să iasă din rădăcini.
Îngrozit, evreul a ridicat ochii către cer strigând:
- E cineva acolo sus? Mă aude cineva?
- Sunt aici, fiule, i-a răspuns un glas tunător. Dă drumul copăcelului fără frică. Îngerii mei vor veni la tine și te vor duce ușurel până jos.
Evreul s-a gândit o clipă și a strigat din nou:
- Mai e și altcineva acolo sus?

Jean-Claude Carriere - Cercul mincinoșilor

Povestea căpriorului

Iată o istorioară povestită de Rabindranath Tagore, care a preluat-o probabil din folclorul indian:

Căpriorul s-a dus într-o zi la Brahma, ziditorul, și i s-a plâns de soarta amară care îi fusese hărăzită.
- Toate făpturile, a spus el, vor să mă mănânce. De ce oare, atotputernicule Brahma, trebuie să le slujesc drept hrană? Crezi că e drept?
Brahma l-a ascultat și i-a răspuns:
- Ce să-ți spun, fiule? Numai privindu-te îmi lasă gura apă.

Jean-Claude Carrière - Cercul mincinoșilor