Atmosfera generală din Infern

Quivi sospiri, pianti e alti guai

risonavan per l’aere sanza stelle,

per ch’io al cominciar ne lagrimai.

Diverse lingue, orribili favelle,

parole di dolore, accenti d’ira,

voci alte e fioche, e suon di man con elle

facevano un tumulto, il qual s’aggira

sempre in quell’ aura sanza tempo tinta,

come la rena quando turbo spira.

Traducerea în proză (Laszlo Alexandru):

Aici suspine, plânsete și țipete ascuțite răsunau prin aerul fără stele, pentru care eu la început am lăcrimat. Diverse limbi, oribile graiuri, cuvinte de durere, accente de mânie, voci țipate și șoptite, răsunete de palme izbite făceau un vârtej, care se rotește mereu în acel aer mânjit, fără timp, ca nisipul când vântul îl aspiră.

Lectura lui Dante, Infernul - Laszlo Alexandru

Inscripția de pe Poarta Infernului

'Per me si va ne la città dolente,
Per me si va ne l'etterno dolore,
Per me si va tra la perduta gente.

Giustizia mosse il mio alto fattore;
Fecemi la divina podestate,
La somma sapïenza e 'l primo amore.

Dinanzi a me non fuor cose create
Se non etterne, e io etterno duro.
Lasciate ogne speranza, voi ch'entrate'.

Traducerea în proză (Laszlo Alexandru):

Prin mine se merge în cetatea îndurerată, prin mine se merge în eterna durere, prin mine se merge în lumea pierdută. Justiția l-a mișcat pe înaltul meu creator: m-au făcut puterea divină, înțelepciunea supremă și prima iubire. Înaintea mea n-au fost alte lucruri create, decât cele eterne, iar eu durez în eternitate. Lăsați orice speranță, voi, ce intrați.

Lectura lui Dante, Infernul - Laszlo Alexandru

Cioran despre Divina Comedie

Infernul - precis ca un proces verbal;

Purgatoriul - fals, ca orice aluzie la cele cerești;

Paradisul - etalare de plăsmuiri serbede...

Trilogia lui Dante constituie cea mai strălucită reabilitare a Diavolului pe care va fi întreprins-o vreodată un creștin.


Emil Cioran - Silogismele amăraciunii

Invectivă împotriva preoților

Umblau Chefas (*Sf. Petru) și sfântul vas (*Sf. Pavel) aoare

desculți, ca vai de lume pe pământ 

și n-alegeau când li se da mâncare.

Ci astăzi popii, de-mbuibați ce sunt, 

de brate se cer duși ca să se ție 

și vor și slugi să ducă-al lor veșmânt. 

Acoperă și caii a lor mantie, 

astfel c-o piele două vite-mbracă. 

Cum de-i mai rabzi, Părinte din tărie? 

Dante Alighieri - Divina Comedie (Paradisul)

 

Viața e doar o goană către moarte

Înscrie-n minte câte-ți spun și-mparte
cuvântul meu și celor vii, de-o viață
ce nu-i decât o goană către moarte.

Dante Alighieri - Divina Comedie  (Purgatoriul)

Invectivă împotriva trufiei

Creștini trufași, făpturi nenorocite,
ce jos, de ochii minții schilodiți,
vă-ncredințați cărărilor greșite,

au nu vedeți că suntem viermi meniți
a ne preface-n fluturi ce-au să zboare
fără-apărare spre județ? Smintiți,

la ce săltați cuprinși de-nfumurare,
când sunteți gâze, viermi, lepădătură,
ca larvele ce-n veci n-ajung la soare?

Dante Alighieri - Divina Comedie (Purgatoriul)

Per aspera ad astra

Grăi Virgil: De lene te desparte,

căci stând în puf, sub gros și cald veșmânt, 

de glorie-n lume n-are nimeni parte, 

și viața e degeaba pe pământ, 

căci ți se stinge urma din trecut 

ca spuma-n apă și ca fumu-n vânt. 

Sus deci și-nfrânge greul nevăzut 

cu suflet dârz ce pururi biruiește, 

de nu se lasă covârșit de lut. 

Dante Alighieri - Divina Comedie

 

Divina Comedie nu e pentru prostime

O, voi, ce teferi v-ați născut la minte,

cătați cu sârg ce tâlc ascund de gloată, 

sub tainic văl, ciudatele-mi cuvinte.

Dante Alighieri - Divina Comedie 

Poarta Infernului

Prin mine treci spre locul de durere,
prin mine treci spre veșnica jelire,
prin mine treci spre gloata care piere.

Mi-a fost dreptatea-ndemn spre făurire :
puterea sfântă m-a zidit, instanță
în cer, suprema minte și iubire.

Etern trăiesc și câte sunt substanță
'naintea mea etern au fost create.
Voi, ce intrați, lăsați orice speranță.

Dante Alighieri - Divina comedie

Lista de lecturi esențiale

Nu există multe opere literare mai importante pentru canonul occidental decât Paradisul Pierdut. Printre acestea se numără marile tragedii ale lui Shakespeare, Povestirile din Canterbury ale lui Chaucer, Divina Comedie a lui Dante, Tora, Evangheliile, Don Quijote al lui Cervantes și epopeile homerice.

Harold Bloom - Canonul Occidental

Misterul Divinității este de nepătruns minții omenești

Nebun acel ce speră c-ar putea
pătrunde-a voastră minte veșnicia
ce ține pe-Unul în trei fețe-n ea.

Dante Alighieri - Purgatoriul (III, 34)

Drumul vieții fără un țel pare lipsit de sens

Pe-un câmp pustiu mergeam ca omul care
cătând pierdutu-i drum, până ce nu-i
ajuns la el, degeaba drumu-i pare.

Dante Alighieri - Purgatoriul (I, 118)

Vergiliu îl ambiționează pe Dante. O viață leneșă nu lasă nimic în urma sa

De-acum tândala cată-a pune-o-n cui,
zise maestrul, căci, șezând în pene,
n-ajungi la faimă, nici pe-al pernei pui;

fără de care, viața dusă-n lene
astfel de urmă pe pământ și-apasă
ca-n aer fumu', -ori spuma-n apă, -alene.

Așa că scoală: de-osteneli nu-ți pasă,
le-nvingi în suflet ca pe-o bătălie,
de, -odat' cu trupul, greu el nu se lasă.

Dante Alighieri - Infernul (XXIV, 46-54)

Cercul VII al violenților. Pofta și furia zămislesc violența

Privește însă-n valea cea adâncă,
râul de sânge-aproape-i, care-adună
pe-oricine violențe face încă.

Oh, poftă oarbă, furie nebună,
ce-atâta ne-mboldești în scurtă viață
și cea de veci ce aprig se răzbună!

Dante Alighieri - Infernul (XII, 46-51)

Zădărnicia bunurilor pământești

Fiule, poți vedea cât de-n zadar
e binele ce-l are-n griji Fortuna,
și pentru care toți se încăierar';

căci aurul întreg ce e sub lună
și care-a fost, din inimi-ostenite
nu poate odihni măcar vreuna.

Dante Alighieri - Infernul (VII, 60-66)

Inscripția de pe poarta Infernului

PRIN MINE TRECI LA CEATA-NDURERATĂ,
PRIN MINE TRECI LA VEȘNICA MÂHNIRE,
PRIN MINE TRECI LA LUMEA BLESTEMATĂ.
DREPTATEA-MPINSE 'NALTA-NFĂPTUIRE.
PUTEREA CEA DIVINĂ M-A FĂCUT,
SUPREMA ȘTIINȚĂ, CEA DINTÂI IUBIRE.
'NAINTEA MEA N-A FOST LUCRU-NCEPUT,
CI VEȘNIC DOAR, IAR EU ÎN VECI DUREZ.
LĂSAȚI SPERANȚA, VOI CARE-AȚI TRECUT.

Dante Alighieri - Infernul (III, 1-9)