Quivi sospiri, pianti e alti guai
risonavan per l’aere sanza stelle,
per ch’io al cominciar ne lagrimai.
Diverse lingue, orribili favelle,
parole di dolore, accenti d’ira,
voci alte e fioche, e suon di man con elle
facevano un tumulto, il qual s’aggira
sempre in quell’ aura sanza tempo tinta,
come la rena quando turbo spira.
Traducerea în proză (Laszlo Alexandru):
Aici suspine, plânsete și țipete ascuțite răsunau prin aerul fără stele, pentru care eu la început am lăcrimat. Diverse limbi, oribile graiuri, cuvinte de durere, accente de mânie, voci țipate și șoptite, răsunete de palme izbite făceau un vârtej, care se rotește mereu în acel aer mânjit, fără timp, ca nisipul când vântul îl aspiră.
Lectura lui Dante, Infernul - Laszlo Alexandru
