Adevărul trist este că viața reală a omului constă dintr-un complex de opuse inexorabile —zi și noapte, fericire și tristețe, bine și rău. Nici măcar nu suntem siguri că unul va predomina asupra celuilalt, că binele va învinge răul sau că bucuria va suprima durerea. Viața este un câmp de luptă. Așa a fost întotdeauna și așa va fi mereu; și, dacă nu ar fi așa, întreaga existență s-ar sfârși.
C.G. Jung — Omul și simbolurile sale
“nu există nici fericire, nici nenorocire în lume; există doar compararea unei stări cu cealaltă și atâta tot. Doar cel care a simțit nefericirea cea mai cumplită e în stare să simtă cea mai mare fericire. Ca să-ți dai seama cât de bine este să trăiești, trebuie să fi dorit să mori.”
Alexandre Dumas — Contele de Monte-Cristo
Ce curând se stinge floarea tinereții ce s-a dus!
Bem, iubim femei frumoase, ne-așezăm cununi pe frunte,
Și, deodată, ninge iarna peste tâmplele cărunte !
Illustrum Poetarum Flores - Juvenal, Satira 9
Nebunia este o formă specială a spiritului și se atașează de toate doctrinele și filozofiile, dar și mai mult de viața cotidiană, căci viața însăși e plină de sminteală și în esență nerezonabilă. Omul tinde spre rațiune ca să-și poată face reguli. Viața însăși nu are reguli. Aceasta este taina și legea ei neștiută. Ceea ce tu numești cunoaștere este o încercare de a impune vieții ceva inteligibil.
C.G. Jung — Cartea roșie
Te bucuri de cele mai mici lucruri abia după ce ai acceptat moartea. Dacă însă te uiți lacom, căutând ce ai mai putea trăi, atunci nimic nu este suficient de bun ca să te mulțumească, iar cele mai mărunte lucruri, care de altfel sunt mereu în jurul tău, nu te mai bucură. De aceea, eu contemplu moartea, căci mă învață să trăiesc.
C.G. Jung - Cartea Roșie
Țelul meu e să-mi petrec viața, câtă mi-a mai rămas, în tihnă și fără trudă. Nu vreau să-mi bat capul cu nimic: nici cu învățătura, oricât preț ar avea. Nu caut în cărți decât plăcerea de a-mi cheltui vrednic timpul; iar când le cercetez, nu caut decât știința care m-ajută să mă cunosc pe mine însumi și mă învață să mor și să trăiesc cum se cuvine.
Michel de Montaigne - Despre cărți, Eseuri II
Aceasta este una dintre legile fundamentale ale vieții: de a percepe orice posesie drept întreg; atunci orice completare apare drept superfluă și bogăția e fără de sfârșit.
Reiner Maria Rilke - Jurnal florentin
Viața este un act eroic. Și, în special, faptul că anume lucrul care ne necăjește și care ni se pare că împiedică îndeplinirea cauzei vieții noastre este de fapt cauza vieții noastre. Există împrejurări, condiții de viață, care te chinuiesc: sărăcia, boala, infidelitatea soțului, calomnia, înjosirea. Cum începe să-ți fie milă de tine, ai și ajuns cel mai nefericit dintre nefericiți. Și, imediat ce înțelegi că e vorba de acea cauză anume a vieții pe care ești menit s-o îndeplinești: să trăiești în sărăcie, în boală, să ierți infidelitatea, calomnia, înjosirea - în locul descurajării și al durerii, a și apărut energia și bucuria.
Lev Tolstoi - Jurnal
Omul este stăpânul contrariilor, ele există datorită lui și, prin urmare, el este mai nobil decât ele. Mai nobil decât moartea, prea nobil pentru ea - și asta constituie libertatea minții lui. Mai nobil decât viața, prea nobil pentru ea - asta este evlavia din inima lui.
Vreau să fiu bun, nu vreau să-i îngădui morții nici o putere asupra gândurilor mele! Căci în asta constau bunătatea și mila, în nimic altceva. Moartea este o mare forță. Când te apropii de ea, te descoperi și mergi cu pas cadențat, în vârful picioarelor. În cinstea ei te îmbraci sobru și numai în negru, căci ea poartă colereta de ceremonie a trecutului. Rațiunea este nătângă în fața morții, căci ea nu-i nimic altceva decât virtute, în vreme ce moartea este libertate, desfrânare, lipsa formei și voluptate, iar nu iubire... Moartea și iubirea - aceasta-i o rimă impropie, de prost-gust, o rimă falsă! Iubirea înfruntă moartea; numai ea singură, nu virtutea, este mai tare decât moartea. Ea singură, nu virtutea, inspiră gândurile bune.
În inimă vreau să-i păstrez morții întreaga mea credință, însă vreau să-mi aduc limpede aminte că orice credință dăruită morții și trecutului nu este decât viciu, voluptate întunecată și antiumană atunci când poruncește gândului și conduitei noastre. Omul nu trebuie să îngăduie morții să domnească asupra gândurilor lui în numele bunătății și iubirii.
Thomas Mann - Muntele Vrăjit
Dacă te uiți mult la cerul cel adânc, fără să-ți iei ochii de la el, ți se furișează în gând și în suflet simțământul unei singurătăți fără sfârșit. Ți se pare că ești neînchipuit de singur, și tot ce până atunci ți se părea apropiat și drag începe să-ți fie străin și-și pierde orice valoare. Stelele, care de mii de ani se uită din înălțimi, și până și cerul plin de taine, și negura - toate atât de indiferente față de scurta viață omenească. îți apasă sufletul cu tăcerea lor. atunci când rămâi singur cu ele și încerci să le pătrunzi înțelesul; gândul singurătății care ne așteaptă pe fiecare în mormânt pune stăpânire pe noi, și viața ni se pare fără nădejde, înfricoșătoare...
A.P. Cehov - Stepa (Opere IV)
Înscrie-n minte câte-ți spun și-mparte
cuvântul meu și celor vii, de-o viață
ce nu-i decât o goană către moarte.
Dante Alighieri - Divina Comedie (Purgatoriul)
Ci astăzi știu: destinu-mi dă povață
prin mine să-nțeleg că fericirea
e vis și toate-s trecătoare-n viață.
Petrarca - Canțonierul, CCCXI
Să judeci ziua doar în faptul serii,
S-ar cuveni, și viața abia când moare.
Petrarca - Canțonierul (XXIII)
De cum arunc o privire asupra trecutului, mă și gândesc câtă vreme e irosită zadarnic, câtă s-a pierdut din cauza rătăcirilor, a greșelilor, a neștiinței de a trăi; cum n-am știut să prețuiesc clipele, de câte ori n-am greșit împotriva inimii și sufletului meu - mi se și umple inima de sânge. Viața e un dar, viața înseamnă fericire, fiecare clipă putea să fie un secol de fericire. Acum, schimbându-mi viața, renasc într-o nouă formă. Frate! Jur în fața ta că nu-mi voi pierde speranța și-mi voi păstra spiritul și inima în curățenie. Voi renaște spre mai bine. Iată întreaga mea speranță, întreaga mea alinare.
F.M. Dostoievski - Scrisori I, 1949
Vreți să vă spun eu acum care este esențialul în viață, care sunt secretele ei? Să nu alergați după ce este iluzoriu, după avere, după titluri: acestea se obțin cu zeci de ani de nervi și se confiscă într-o noapte. Să trăiți având o superioritate egală asupra vieții: să nu vă speriați de nenorocire și să nu tânjiți după fericire, căci: amarul nu ține un veac, și dulcele nu-l bei până la fund. Să fiți mulțumiți că nu înghețați de frig, și setea, și foamea nu vă sfâșie măruntaiele cu ghearele lor. Dacă nu aveți șira spinării ruptă, dacă merg amândouă picioarele, dacă amândouă brațele se îndoaie, amândoi ochii văd și aud amândouă urechile - pe cine vreți să mai invidiați? De ce? Căci a invidia pe altul înseamnă să-ți faci mult rău ție. Frecați-vă ochii, spălați-vă inima și mai presus de orice să-i prețuiți pe cei care vă iubesc și care vă simpatizează. Nu-i ofensați, nu le spuneți vorbe urâte, nu vă despărțiți certați: căci nu știți, poate că aceasta este ultima voastră faptă înainte de arestare, și așa veți rămâne în memoria lite!...
Alexandr Soljenițîn - Arhipelagul Gulag I
Vei aștepta cu sufletul împăcat, fie să te stingi, fie să fii trecut în altă lume. Și, până ce sosește clipa potrivită a acestui sfârșit, ce e de făcut? Ce altceva decât să-i cinstești și să-i binecuvântezi pe zei și să faci bine oamenilor, să-i suporți și să stai la distanță de ei?
Marcus Aurelius - Gânduri către sine însuși (V, 33)
