Cehov și stoicismul

 Citesc într-o autobiografie a lui Cehov că cele mai multe din adnotările sale au fost făcute pe cartea lui Marc Aureliu. 

Iată un amănunt care mă copleșește ca o revelație.

Emil Cioran - Sfârtecare

Cum să ai doar prieteni și nici un dușman

Fontenelle, aproape centenar, este întrebat într-o zi cum a reușit să aibă numai prieteni și nici un dușman.
- Urmând două axiome: totul este posibil și toată lumea are dreptate.

Emil Cioran - Caiete, III

Mindfulness

Pentru mine, mulțumirea și aproape fericirea e să mă plimb și să privesc fără a da o expresie intelectuală impresiilor mele, fără să formulez nimic.

Emil Cioran - Caiete, III

Despre Freud și psihanaliză

Pe cât mă interesează Freud ca om și ca scriitor, pe atât îi detest doctrina, ale cărei exagerări monstruoase mă scârbesc.
Freud avea mult spirit și foarte puțin umor. Vreau să spun că nu avea suficientă distanță față de opera sa. E un profet, un șef de sectă, un reformator ‘religios’. Și-a confundat mereu misiunea cu adevărul, în dauna celui din urmă. Nu se poate imagina un spirit mai puțin obiectiv, printre oamenii de știință, desigur. Avea în el ceva de fanatic, de om al vechiului Legământ.
Pornografia cvasiștiințifică în care s-a distins îmi face greață. Dar ea îi pasionează pe tineri, pe cei care taie frunză la câini, pe falșii medici, pe dezechilibrații de tot soiul, precum și pe cei ce vor să explice o mulțime de fenomene care, de fapt, n-au nici o explicație. Nu-i mai puțin adevărat că suntem cu toții psihanaliști - pentru că genul de explicație pe care-l propune această pretinsă știință este ispititor, aparent complex și profund, iar în fond superficial și absolut arbitrar. Recursul la ea a devenit aproape o nevoie. Explicațiile teologice erau mult mai interesante, dar nu mai sunt la modă. Când psihanaliza va fi lichidată, vom fi făcut un pas spre libertatea intelectuală.
Psihanaliza nu este o metodă, ci un simulacru de religie. Așa că nu degeaba îl înlocuiește psihanalistul pe confesor.
Eliberați-ne de psihanaliză, iar noi ne vom elibera de bolile cu care ea ne împuie capul.

Emil Cioran - Caiete, III

Adevărul care supără

Când îi spui cuiva adevărul verde în față, el se supără. Dar se supără și când i-l spui cu menajamente. Oare de ce? Pentru că nu vrea adevărul, pe care-l știe dar nu îndrăznește să-l recunoască deschis, ci o minciună agreabilă. De asta îți cere părerea. Așteaptă de la tine o iluzie, nu un diagnostic. Căci un om, mai mult sau mai puțin inconștient, știe și singur ce hram poartă.

Emil Cioran - Caiete, III

Ateismul

Ateismul agresiv mi s-a părut întotdeauna la fel de odios ca și intoleranța religioasă. De altfel nici nu e altceva decât o religie de-a-ndoaselea. Bisericile și anti-bisericile sunt la fel de suspecte și provoacă același soi de rele. Ar trebui să nu fim nici pentru, nici împotriva unui zeu. Orice luare de poziție în acest domeniu este de prost-gust. Asta în cel mai bun caz.

Emil Cioran - Caiete, III

Două feluri de răzvrătiri

În istorie există două feluri de de răzvrătiri: ale exploataților și ale paraziților. A nu fi confundate.

Emil Cioran - Caiete, III

Anxietatea

Anxietatea nu e provocată (condiționată) de nimic; ea încearcă să-și dea un conținut, iar pentru a reuși, orice e bun pentru ea. De aici disproporția dintre o stare, considerabilă în sine, și pretextele jalnice de care se agață. Anxietatea este realitate în sine, care-și precede toate formele particulare, toate varietățile; ea se creează, se zămislește singură. E `productivitate infinită` și, ca atare, poate fi formulată mai curând în termeni de teologie decât de psihiatrie. Pentru a-i înțelege natura, trebuie depășite limitele psihismului, trebuie mers la suveranitatea ființei înseși. Ea este într-adevăr suverană, și nu există atribut care să i se potrivească mai bine.

Emil Cioran - Caiete II

Conștiința este principiul otrăvit al vieții noastre

Nu ne refacem forțele decât prin cura zilnică de inconștiență care e somnul. Starea de veghe implică oboseală și uzură chiar dacă nu ne mișcăm, chiar dacă rămânem culcați. Prin somn, ne reintegrăm în curentul anonim al vieții, regăsim o stare de pre-individuație, suntem cum eram înainte de a ne separa de cosmos ca persoane; prin somn, redevenim germen universal.

În schimb, prin conștiință atentăm la izvoarele noastre. Cât timp conștiința ne înrobește și ne leagă de ea, nu avem parte de izbăvire. Conștiința este principiul otrăvit al vieții noastre.

Emil Cioran - Caiete I

Miracolul vieții

Ieri, duminică 3 iunie, în trenul ce mă ducea de la Compiegne la Paris. În fața mea, o fată (nouăsprezece ani?) și un tânăr. Încerc să-mi reprim interesul pe care mi-l trezește fata, farmecul ei, și, ca să izbutesc, mi-o imaginez moartă, în stare de cadavru descompus, cu ochii, obrajii, nasul, buzele, totul în plină putrefacție. Nici un efect. Vraja pe care-o degaja mă stăpânea în continuare. Acesta e miracolul vieții.

Emil Cioran - Caiete I

Credința e patimă

Cei care spun că toate aberațiile contemporane și toate cruzimile pe care le-a cunoscut secolul nostru au drept cauză îndepărtarea omului de Dumnezeu uită prea repede că Evul Mediu a fost și mai crud decât epoca noastră, și că credința, departe de a ne potoli ferocitatea, o atâță și mai mult. Căci orice credință e patimă, iar patimă înseamnă poftă de a suferi cât și a-i face pe alții să sufere. Când încetăm să fim obiect, când nu ne mai mulăm după materie, după un univers indiferent și rece, cădem în nebunia și lipsa de măsură a sufletului, care e foc, și care nu există decât devorându-se.

Emil Cioran - Caiete I

Libertatea și lumea liberă

Libertatea e ca sănătatea: nu are valoare și nu devii conștient de ea decât atunci când o pierzi. Pentru cei care o posedă, nu poate constitui un ideal, nici o atracție. Lumea zisă ‘liberă’ este o lume goală, pentru ea însăși.

Cioran - Caiete I

Self-consciousness

Să-ți simți creierul: fenomen la fel de nefast pentru gândire și pentru bărbăție.

Emil Cioran - Silogismele amărăciunii

Arta de a iubi

Arta de a iubi? Să știi să îmbini un temperament de vampir cu discreția unei anemone.

Emil Cioran - Silogismele amăraciunii

Fanatismul

Orice credință conferă neobrăzare; proaspăt dobândită, ațâță instinctele rele; cei care nu o împărtășesc apar ca învinși și neputincioși, nemeritând decât milă și dispreț. Observați-i pe neofiții crezurilor politice și, mai ales, pe ai celor religioase, pe toți acei care au reușit să și-l facă pe Dumnezeu părtaș la mașinațiile lor, pe convertiți, pe îmbogățiții Absolutului. Confruntați impertinența lor cu modestia și purtarea cuviincioasă ale celor care sunt pe cale să-și piardă credința și convingerile...


Emil Cioran - Silogismele amărăciunii

Lingușirea

Un om de caracter poate fi transformat în marionetă prin lingușire, sub a cărei dulce putere privirea cea mai vioaie capătă expresie bovină. Pătrunde mai adânc decât boala și alterează în egală măsură glandele, viscerele și spiritul: e singura armă de care dispunem pentru a ne înrobi semenii, pentru a-i demoraliza și corupe.

Emil Cioran - Silogismele amăraciunii

Fericirea

Fericirea e atât de rară, fiindcă poate fi atinsă numai după bătrânețe, la vârsta senilității, pe care puținor muritori le e dat s-o trăiască.

Emil Cioran - Silogismele amărăciunii

Cioran despre Divina Comedie

Infernul - precis ca un proces verbal;

Purgatoriul - fals, ca orice aluzie la cele cerești;

Paradisul - etalare de plăsmuiri serbede...

Trilogia lui Dante constituie cea mai strălucită reabilitare a Diavolului pe care va fi întreprins-o vreodată un creștin.


Emil Cioran - Silogismele amăraciunii

Teama de moarte

După atâți și atâți trăitori pe pământ, care-au murit cu toții, - ce chin să mori la rându-ți și să încerci, ca și ei, aceeași teamă prostească! Cum să explici că dăinuie și-acum, că nu-i secătuită sau discreditată, că încă o poți simți la fel ca primul muritor?

Emil Cioran - Demiurgul cel rău (Gânduri sugrumate)

Memento mori

Moartea e savoarea existenței. Doar ea dă gust clipelor, doar ea pe alungă monotonia. Ei îi datorăm aproape totul. Iar datoria de onoare pe care consimțim să i-o plătim din când în când e tot ce poate fi mai reconfortant pe pământ.

Emil Cioran - Demiurgul cel rău (Gânduri sugrumate)