CAUTĂ AICI:

Credința e patimă

Cei care spun că toate aberațiile contemporane și toate cruzimile pe care le-a cunoscut secolul nostru au drept cauză îndepărtarea omului de Dumnezeu uită prea repede că Evul Mediu a fost și mai crud decât epoca noastră, și că credința, departe de a ne potoli ferocitatea, o atâță și mai mult. Căci orice credință e patimă, iar patimă înseamnă poftă de a suferi cât și a-i face pe alții să sufere. Când încetăm să fim obiect, când nu ne mai mulăm după materie, după un univers indiferent și rece, cădem în nebunia și lipsa de măsură a sufletului, care e foc, și care nu există decât devorându-se.

Emil Cioran - Caiete I