Despre Eugen Ionescu

Am citit ieri Nu de Eugen Ionescu. Are câteva capitole excepțional de bune. Este realmente prima carte românească pe gustul meu. Îmi place cu adevărat. Este un tip grozav de inteligent, plin de vervă și îndrăzneală. Când a venit ultima oară pe la noi, era încântat de cartea sa. Pentru prima oară văd un ins care crede în propria sa inteligență și în talentul său, fără să fie arrogant. Extrem de simpatic, și totuși foarte urât. Cu o vervă care, după ceva vreme, te face să-i uiți urâțenia sau, mai degrabă, nu ți se mai pare urât deloc.

Jeni Acterian - Jurnalul unei fete greu de mulțumit

Adevărul despre copii

Am spus tot timpul, până în prezent, că n-o să am niciodată copii, iar acum o spun cu atât mai mult. Mereu i-am considerat pe copii proști și nerozi și, în afară de asta, cruzi și de nesuportat. Văd oameni extaziindu-se în fața câte unui cuvânt sau a unui gest de copil. Îi văd râzând în hohote când îl aud pe copil spunând că-l prefera pe unul sau pe altul dintre părinți. N-am putut să râd niciodată de astfel de lucruri. Aceste scene erau întotdeauna penibile pentru mine, căci ele presupuneau că trebuie să se râdă, ca să nu se supere mama, în condițiile în care, de fapt, eu nu-mi puteam manifesta decât plictiseala și exasperarea.

Jeni Acterian - Jurnalul unei fete greu de mulțumit