Azi-noapte m-am gândit la vechea mea triplă rețetă împotriva amărăciunii și supărării:
1) să te gândești la cât de lipsit de importanță va fi acest lucru peste 10, 20 de ani, așa cum a devenită acum fără importanță ceea ce ne chinuise cu 10, 20 de ani în urmă;
2) să-ți amintești ceea ce ai făcut tu însuți, să-ți amintești de fapte care nu sunt mai bune decât cele care te amărăsc pe tine;
3) să te gândești la ceva de o sută de ori mai rău, care s-ar fi putut întâmpla.
Lev Tolstoi - Jurnal
Viața este un act eroic. Și, în special, faptul că anume lucrul care ne necăjește și care ni se pare că împiedică îndeplinirea cauzei vieții noastre este de fapt cauza vieții noastre. Există împrejurări, condiții de viață, care te chinuiesc: sărăcia, boala, infidelitatea soțului, calomnia, înjosirea. Cum începe să-ți fie milă de tine, ai și ajuns cel mai nefericit dintre nefericiți. Și, imediat ce înțelegi că e vorba de acea cauză anume a vieții pe care ești menit s-o îndeplinești: să trăiești în sărăcie, în boală, să ierți infidelitatea, calomnia, înjosirea - în locul descurajării și al durerii, a și apărut energia și bucuria.
Lev Tolstoi - Jurnal
Când trăiești îndelung, așa, ca mine, 45 de ani de viață conștientă, atunci înțelegi cât sunt de înșelătoare, de imposibile, toate adaptările la viață. În viață nu e nimic stabil. E ca și cum te-ai adapta la o apă curgătoare. Totul - personalități, familii, societăți - totul se transformă, se destramă și își schimbă forma, ca norii. Să n-apuci să te obișnuiești cu o anumită stare a societății, că ea a și dispărut, și a trecut în altceva.
Lev Tolstoi - Jurnal
Nu e posibil să ni se descopere ce va fi cu noi după moarte: dacă am ști că ne așteaptă ceva rău, ar fi o suferință de prisos; dacă am ști că ne așteaptă ceva minunat, n-am mai trăi aici și ne-am strădui să murim. Numai dacă am ști că acolo nu e nimic, numai atunci am trăi bine aici. De fapt cam așa se întâmplă.
E mai degrabă de presupus că o viață, pe care noi s-o putem cu uneltele gândirii și cuvintele noastre, nu există.
Lev Tolstoi - Jurnal
Trebuie să-mi alcătuiesc un cerc al lecturilor: Epictet, Marc Aureliu, Lao-Zi, Buddha, Pascal, Evanghelia. Acest lucru ar fi folositor pentru toți.
Lev Tolstoi - Jurnal
Una dintre cele mai obișnuite și mai răspândite prejudecăți este aceea că fiecare om are datele lui bine determinate: este bun, rău, deștept, prost, energic, apatic etc. Oamenii nu sunt așa. Putem spune despre un om că e mai mult bun decât rău, mai degrabă deștept decât prost, mai degrabă energic decât apatic sau invers; ar fi însă neadevărat să spunem despre un om că este bun sau deștept, iar despre un altul că este rău sau prost. Cu toate acestea, noi împărțim oamenii în acest fel. Și greșim.
Oamenii sunt precum râurile: apa este la fel în toate și peste tot, dar fiecare râu e când îngust, când repede, când larg, când domol, când limpede, când rece, când tulbure, când cald. Așa și oamenii. Fiecare om poartă în el germeni ai tuturor însușirilor omenești și uneori le dă la iveală pe unele, alteori pe altele și deseori nu-și seamănă deloc sieși, rămânând totuși unul și același.
Lev Tolstoi - Învierea
Orice om, ca să poată făptui ceva, trebuie să considere bun și important ceea ce face. De aceea, în orice situație s-ar găsi, omul își va făuri o astfel de concepție asupra vieții omenești în general, încât ceea ce face el să i se pară un lucru bun și important.
Lev Tolstoi - Învierea
Ceea ce numim realitate e un vis care continuă toată viața și din care ne trezim treptat la bătrânețe (ne trezim pentru a fi conștienți de o realitate mai adevărată) și ne trezim complet prin moarte. (20 mai 1910)
Lev Tolstoi - Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani
Viața noastră e aidoma visului unei nopți în care uităm tot ce-a fost înaintea visului. (8 august 1909)
Lev Tolstoi - Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani
În educație cel mai important e să-i înveți pe copii (dar chiar și pe adulți) să acționeze independent de părerea oamenilor. (16 mai 1909)
Lev Tolstoi - Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani
E bine să te porți cu oamenii ca și cum ți-ai lua rămas bun de la ei înaintea morții. Și nu vei greși. Oare nu-i totuna dacă te desparte de moarte o jumătate de ceas sau o jumătate de veac.
E bine să ținem minte că fiecare zi, fiecare oră sunt o amânare a morții. Atunci tot ce e exterior și se întâmplă cu tine puțină importanță (ce înseamnă o rană, boala, sărăcia, pierderea unui prieten în comparație cu moartea?), iar folosirea în cel mai bun mod a timpului rămas capătă o importanță imensă. Da, memento mori. (16 decembrie 1907)
Lev Tolstoi - Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani
Fără religie, adică fără o relație stabilă cu infinitul spiritual, omul nu-i decât o maimuță fără coadă, care știe să facă fonografe, baloane, bombe ș.a.m.d. (16 decembrie 1907)
Lev Tolstoi - Despre Dumnezeu și om. Jurnalul ultimilor ani
Există întotdeauna printre noi, dar mai ales acum, o nebunie epidemică ce îi cuprinde pe copii, nebunia a orândui viața altora, nu propria ta viață.
Lev Tolstoi - Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani.
Smerenia este temeiul tuturor, al virtuții și al rațiunii. Nu există nimic mai de folos pentru suflet decât amintirea faptului că ești o gânganie neînsemnată în timp și spațiu a cărei forță stă doar în înțelegerea acestei lipse de importanță. (8 August 1907)
Lev Tolstoi - Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani
Am simțit atât de limpede superioritatea cosașului care muncește dimineața devreme pe roua câmpului, ba chiar și în arșița de la miezul zilei, față de starea mizerabilă a stăpânului care își citește la o cafea ziarul care îl enervează, plin de iritare, plictiseală și hemoroizi. (27 iunie 1907)
Lev Tolstoi - Despre Dumnezeu și om. Jurnalul ultimilor ani.
Conceptul creștin al egalității, înțeles nu cu smerenie, ci cu trufie, nu aduce unitatea, ci dezbinarea oamenilor.
Lev Tolstoi - Despre om și Dumnezeu
Îmi amintesc perfect cum odată, după dejun - aveam atunci șase ani - se vorbea despre înfățișarea mea, și cum maman se străduia să găsească ceva frumos la chipul meu: a spus că am ochi inteligenți, un zâmbet plăcut și, în cele din urmă, cedând argumentelor tatii și evidenței, a fost nevoită să recunoască faptul că eram urât; și pe urmă, când eu i-am mulțumit pentru masă, ea m-a bătut pe obraz și mi-a spus:
- Tu trebuie să știi, Nikolenka, că nimeni nu te va iubi pentru chipul tău; de aceea, trebuie să te străduiești să fii un băiat deștept și bun.
Aceste cuvinte mi-au dat nu numai convingerea că nu sunt frumos, ci și pe aceea că voi fi negreșit un băiat bun și deștept.
Lev Tolstoi - Copilaria (XVII)
