Cum nu știm unde ne așteaptă moartea, s-o așteptăm pretutindeni. A ne gândi la moarte dinainte înseamnă să ne gândim dinainte la libertate. Cine a învățat să moară s-a dezvățat să fie slugă. Nu există nimic rău în viață pentru cine a înțeles temeinic că lipsa vieții nu-i un rău. A ști să murim ne mântuie de orice robie și silnicie.
Michel de Montaigne - Eseuri I, XIX
Ultimul magistru în ale filosofiei de aci, cu discipoli mai fecunzi decât el, dar seduși de prestidigitatorul dintr-însul, Nae Ionescu, era un sofist abil, ce mima perfect gânditorul, ca și pe omul credințelor, al convingerilor ferme, un retor alcătuindu-și din petece de lecturi rapide un patchwork de idei ce nu-i aparțineau, un profesor ale cărui cursuri prudent nepublicate de el, imprudent difuzate postum de elevi, demonstrează o penibilă mediocritate, căci în ele verbul se propune singur, în nuditatea sa, lipsită de falbalalele elocinței retorului, ale mimicii și pantomimei magicianului.
Nicolae Balotă - Caietul albastru
Trei tipuri umane se pot defini pornind de la o cameră cufundată în beznă.
Într-o cameră cufundată în beznă, un ins caută ceva. Este un om de știință.
Într-o cameră cufundată în beznă, un ins caută ceva ce nu există. Este un filosof.
În aceeași cameră cufundată în beznă, un credincios caută ceva ce nu există și strigă:
- Am găsit!
Jean-Claude Carrière - Cercul mincinoșilor
Nu poți eluda existența prin explicații, nu poți decât s-o înduri, s-o iubești sau s-o urăști, s-o adori sau să te temi de ea, în alternanța de fericire și de oroare pe care o exprimă însuși ritmul ființei, oscilațiile, disonanțele, vehemențele sale amare sau vesele.
Universul nu se discută; se exprimă.
Emil Cioran - Tratat de descompunere (Despărțirea de filosofie)
Nu spuneţi niciodată, zicea el: Am pierdut aceasta; spuneţi mai degrabă: l-am dat înapoi. Fiul meu a murit, l-am dat înapoi. Soţia mea a murit, am dat-o înapoi. Şi tot aşa despre averi şi despre orice. Dar cel care mi le-a luat e un om rău, veţi spune. De ce să vă supăraţi dacă cel care vi le-a împrumutat a venit să vi le ceară înapoi? Cât timp se află în folosul vostru, îngrijiţi-vă de toate ca şi cum ar fi ale altuia, asemenea unui călător poposit într-un han... N-ar trebui, spunea acesta, să doreşti ca lucrurile să se facă după voinţa ta, ci să se facă aşa cum trebuie să se facă. Aminteşte-ţi că eşti aici un actor, îţi joci personajul pe care a vrut stăpânul să ţi-l dea. Vei fi pe scenă atât cât îi va plăcea lui să fii. Poţi fi sărac sau bogat, după rânduiala lui. îţi revine sarcina să joci bine personajul pe care ţi l-a atribuit. Dar de ales nu poţi alege. Gândeşte-te zilnic la moarte şi la relele cele mai de neîndurat, şi niciodată nu vei gândi nimic josnic şi nu vei dori nimic peste măsură (Convorbire cu domnul de Saci despre Montaigne si Epictet)