Despre Constantin Noica

Și, cu toate că îi recunosc lui Dinu o anumită inteligență și încă alte câteva calități, este totuși un om pe care îl disprețuiesc, oarecum, și pe care-l consider, în orice caz, în mod categoric, străin de mine. Îmi este antipatic pentru că simt în el o ipocrizie cum rar am întâlnit la o creatură umană la acest nivel. N-are nici un grăunte de sinceritate, nici măcar față de el însuși. Mă gândesc uneori că poate să fie patologic... dar să fie asta o scuză? Poate cel mult o explicație...

Jeni Acterian - Jurnalul unei fete greu de mulțumit

Călătoria contează nu destinația

Ceea ce e neplăcut în viață e că ea urmează un curs. Lucrurile cele mai jinduite, odată devenite reale, pierd tocmai acel ceva insesizabil care a făcut ca ele să fie dorite. Și asta, prin realizarea lor exact așa cum au fost visate.

Jeni Acterian - Jurnalul unei fete greu de mulțumit

Rețeta fericirii

De fapt, dacă vrei să fii fericit, nu trebuie să stai să reflectezi, trebuie să te mulțumești să trăiești. E poate mai simplu și nu foarte sofisticat, dar asta te împiedică să suferi.

Jeni Acterian - Jurnalul unei fete greu de mulțumit

Inițierea în francmasonerie

Există două căi principale de acces la știință. Iat-o pe prima:

1. Exteriorul este ca interiorul lucrurilor; ceea ce e mic este ca ceea ce e mare; există o singură lege, iar cel care o elaborează este Unul. Nimic nu e mic, nimic nu e mare în economia dumnezeiască.

2. Oamenii sunt zei muritori, iar Zeii sunt oameni nemuritori. Fericit cel care înțelege aceste cuvinte, căci posedă cheia tuturor lucrurilor. Amintește-ți că legea misterului învăluie marele adevăr. Cunoașterea totală nu poate fi revelată decât fraților noștri care au trecut prin aceleași încercări ca noi. Adevărul trebuie măsurat după gradul de inteligență: trebuie ascuns dinaintea celor slabi, căci i-ar face să-și piardă mințile, trebuie tăinuit dinaintea celor răi, care nu pot înțelege decât frânturi, din care ar face arme de distrugere. Închide-l în inimă, ca să vorbească prin opera ta. Știința îți va fi putere, credința sabie, iar tăcerea armură de neînfrânt. (Édouard Schuré, Les Grands initiés)

Jeni Acterian - Jurnalul unei fete greu de mulțumit

Dragostea nu există

Mi-am dat seama că dragostea nu există. Nu pot iubi un om simplu. Recitind propoziția 'dragostea nu există', o găsesc tocmai bună pentru o eroină tânără. Dragostea nu poate exista decât pentru cei simpli. Pentru că nu sunt destul de lucizi ca să vadă că, de fapt, se înșală unul pe celălalt. Pentru noi, nu există decât pasiunea, adică dorința. Iar oamenii știu foarte bine că nu există decât dorință - și totuși cat de dezgustător joacă cu toții comedia iubirii. Cât îi disprețuiesc pentru asta!

Jeni Acterian - Jurnalul unei fete greu de mulțumit

Despre Eugen Ionescu

Am citit ieri Nu de Eugen Ionescu. Are câteva capitole excepțional de bune. Este realmente prima carte românească pe gustul meu. Îmi place cu adevărat. Este un tip grozav de inteligent, plin de vervă și îndrăzneală. Când a venit ultima oară pe la noi, era încântat de cartea sa. Pentru prima oară văd un ins care crede în propria sa inteligență și în talentul său, fără să fie arrogant. Extrem de simpatic, și totuși foarte urât. Cu o vervă care, după ceva vreme, te face să-i uiți urâțenia sau, mai degrabă, nu ți se mai pare urât deloc.

Jeni Acterian - Jurnalul unei fete greu de mulțumit

Aviz tinerelor autoare de jurnale intime

Aviz tinerelor autoare de jurnale intime. Fiți indulgente față de voi însevă. Tăinuiți-vă cele mai rele defecte, lăsați-vă deoparte cele mai rușinoase gânduri, fapte și ispite. Atribuiți-vă toate calitățile bune și interesante pe care ați vrea să le aveți și pe care nu le aveți. Altminteri, dacă s-ar întâmpla să muriți de tinere, ce mângâiere ar mai fi pentru părinții voștri să cunoască adevărul și să-și poată spune "n-am pierdut o perlă cu un purcel".

Jeni Acterian - Jurnalul unei fete greu de mulțumit

Adevărul despre copii

Am spus tot timpul, până în prezent, că n-o să am niciodată copii, iar acum o spun cu atât mai mult. Mereu i-am considerat pe copii proști și nerozi și, în afară de asta, cruzi și de nesuportat. Văd oameni extaziindu-se în fața câte unui cuvânt sau a unui gest de copil. Îi văd râzând în hohote când îl aud pe copil spunând că-l prefera pe unul sau pe altul dintre părinți. N-am putut să râd niciodată de astfel de lucruri. Aceste scene erau întotdeauna penibile pentru mine, căci ele presupuneau că trebuie să se râdă, ca să nu se supere mama, în condițiile în care, de fapt, eu nu-mi puteam manifesta decât plictiseala și exasperarea.

Jeni Acterian - Jurnalul unei fete greu de mulțumit