Arta în relațiile cu oamenii

 Arta în relațiile cu oamenii stă în păstrarea, de-a lungul unor lungi perioade de timp, a aceleiași distanțe medii agreabile, fără înstrăinare, fără apropiere și fără schimbarea calității. Pe acest punct median bun, situat între forța centrifugă și forța gravitației, se întemeiază, asemenea cosmosului astronomic, și cosmosul social al cunoștințelor, al căsniciilor, al prieteniilor. Latura mai plăcută a vieții este, neîndoielnic, aceea care se bazează nu pe schimbare, ci pe repetare. 

Ernst Junger - Jurnale pariziene

Despre pacientul Lenin

 Printre pacienți l-a avut și pe Lenin, despre care afirmă că a murit din cauza plictiselii. Aptitudinea esențială a lui a fost aceea de a conspira și de a constitui grupuri mici de revoluționari - ajuns pe treapta cea mai de sus și în posesia unei autorități indiscutabile, el s-ar fi aflat în situația unui jucător de șah care nu găsește partener sau a unui excelent funcționar pensionat înainte de termen. 

Ernst Junger - Jurnale pariziene

Despre medicină

 El pornește de la întreg, deci și de la timp ca întreg, pe care-l consideră bolnav - individului care trăiește în el i-ar fi tot atât de greu să fie sănătos ca unei picături de apă să stea neclintită într-o mare agitată. Tendința către convulsii și crampe i se pare a fi în mod special un rău al timpului. "Doar moartea este gratuită" - ceea ce înseamnă că trebuie să ne merităm sănătatea, și anume prin efortul conjugat al bolnavului și al medicului. În bolnav, starea patologică se manifestă frecvent ca rău moral care se răspândește apoi în organe. Dacă bolnavul nu arată în plan moral o voință de însănătoșire, atunci medicul trebuie să-i refuze îngrijirea; el nu face decât să primească un onorariu nemeritat. 

Ernst Junger - Jurnale pariziene

Metodă de a calcula durata probabilă de viață

 Murise la vârsta de șaptezeci și patru de ani, cu zece ani mai mult decât tatăl și cu zece ani mai puțin decât mama sa, ceea ce îmi confirmă din nou părerea, după care una din metodele de a calcula durata probabilă de viață a cuiva este aceea de a face o medie a vârstelor la care au murit părinții, presupunând că moartea acestora a fost normală. 

Ernst Junger - Jurnale pariziene

Trei intenții bune

Mai întâi "a trăi moderat", căci aproape toate greutățile din viața mea s-au bazat pe încălcări ale măsurii.

În al doilea rând: "De avut întotdeauna ochi pentru cei nefericiți". Omul are o pornire înnăscută de a nu percepe nenorocirea autentică, ba mai mult: el își întoarce capul de la ea. Compasiunea se ține cu greu după el. 

În fine, vreau să alung reflecțiile cu privire la salvarea individuală în vâltoarea catastrofelor posibile. Mai important e să ne comportăm demni. Ne asigurăm doar în punctele superficiale ale unui întreg care ne rămâne ascuns, și tocmai ieșirea secretă pe care o imaginăm ne poate omorî.

Puterea rugăciunii

 Aceasta este importanța uriașă, și salutară, a rugăciunii, faptul că ea deschide pentru o clipă cutele inimii, făcându-le accesibile luminii. Ea oferă omului, mai ales aceluia din întinderile noastre nordice, singura poartă către adevăr, către lealitatea ultimă, lipsită de rezerve. Altminteri, el nu ar putea, nici față de cei apropiați și dragi, să fie lipsit de răutate, de cotloane întunecoase - și acolo unde prudența nu i-ar lega limba, i-ar face-o deferența.

Ernst Junger - Jurnale pariziene

Alcoolul nu este viciu ci o stare spirituală pentru săraci și needucați

 În privința detaliilor, mi-a plăcut un pasaj despre alcool. Se arată aici, cu citate mai lungi și din păcate fără trimiteri la surse, că forța de atracție adesea irezistibilă a alcoolului se bazează nu pe plăcerea fizică pe care o provoacă, ci pe forța lui mistică. Nefericitul care caută refugiu în el o face nu din viciu, cu din foamea de forță spirituală. Băutura îi oferă celui sărac, necultivat, ceea ce altora le oferă muzica, biblioteca: îi dăruiește o realitate mai înaltă. Îl conduce de la marginile realității către interiorul atelierului ei. Pentru mulți, zona îngustă în care ei se împărtășesc de o gură de aer din nemărginire este situată la limita beției. 

Ernst Junger - Jurnale pariziene

Cocteau despre Proust

 Cocteau a povestit apoi despre raporturile lui cu Proust. Acesta nu îngăduia niciodată să i se șteargă praful; pe mobile, smocurile de praf zăceau "precum cincilla". Când intrai, menajera te întreba dacă nu cumva ai adus flori, dacă nu te-ai parfumat sau n-ai fost în tovărășia unei femei parfumate. Îl găseai de cele mai multe ori în pat, dar îmbrăcat, în mâini cu mănuși galbene, căci voia să evite să-și ronțăie unghiile. Dădea o mulțime de bani pentru ca muncitorii din imobil, al căror zgomot îl deranja, să-și înceteze lucrul. Nici o fereastră nu trebuia deschisă; noptiera era plină de medicamente, inhalatoare și vaporizatoare. Rafinamentul lui nu era lipsit de trăsături morbide; se ducea la abator ca să i se arate "cum se înjunghie un vițel".

Ernst Junger - Jurnalele pariziene

Iubirea pentru o femeie este dublă

 Iubirea pentru o femeie anume este dublă, căci ea se orientează o dată către ceea ce aceasta are în comun cu milioane de alte femei, iar apoi către ceea ce o deosebește de celelalte și îi aparține doar ei. Cât de rar coincid amândouă în același individ - paharul și vinul. 

Ernest Junger - Jurnale pariziene