Secretul tinereții

Arkadina: Evgheni Sergheevici, care pare mai tânără dintre noi?
Dorn: Desigur că dumneata!

Arkadina: Ai văzut? Și știi de ce? Pentru că eu lucrez, simt, mă zbucium toată ziua, pe câtă vreme dumneata stai mereu locului și nu trăiești... Eu, una, știu: că nu trebuie să mă gândesc la viitor. Nu mă gândesc niciodată nici la bătrânețe, nici la moarte. Nu poți ocoli ceea ce trebuie să se întâmple. 

[...] Și mai trebuie să știi că sunt corectă ca un englez. Eu, draga mea, sunt întotdeauna scoasă ca din cutie. Totdeauna sunt îmbrăcată și coafată comme il faut. Să-mi îngădui eu vreodată să ies din casă, fie numai până în grădină, în capot sau nepieptănată? Niciodată! De-asta mă și țin bine, pentru că n-am fost niciodată lălâie și nu m-am lăsat ca altele... 

A.P. Cehov - Pescărușul

Soarta este ca o femeie

Consider de asemenea că este mai bine să fii violent decât precaut, deoarece soarta este ca o femeie: dacă vrei s-o stăpânești, trebuie s-o bați și să i te împotrivești. De altfel, se și vede că ea se lasă învinsă mai mult de aceia care procedează astfel, decât de aceia care sunt chibzuiți în faptele lor. Și tot pentru că este femeie, ea este întotdeauna prietenă a celor tineri, deoarece aceștia sunt mai puțin precauți, mai violenți și i se impun cu mai multă îndrăzneală.

Niccolo Machiavelli - Principele

Tinerețea zboară iute

Floarea vârstei, cu toate că e tot ce are viața mai bun, e totuși un lucru bicisnic. Însă chiar și această biată stare de bine dispare într-un timp atât de scurt, încât atunci când ființa își dă seama, după unele semne, de propria-i decădere, ea nici nu cunoscuse bine minunăția acelei vârste, nici nu apucase să-și simtă și să-și cunoască pe deplin propriile forțe, că acestea se și împuținează. La orice neam de ființe muritoare, cea mai mare parte a vieții nu este decât o veștejire. Într-atât de tare natura țintește și se îndreaptă către moarte în fiecare acțiune de-a sa.

Giacomo Leopardi - Cântarea cocoșului sălbatic (Mici opere morale)

Tinerețea dispare pe nesimțite

Îmi plâng deci anii tinereții,
În care-am petrecut de zor
S-ajung în pragul bătrâneții,
Ce mi-a ascuns plecarea lor.
Ei n-au luat-o la picior,
Nici de-a călare: vai! cum dar?
Porniră fără veste-n zbor
Și nu-mi lăsară nici un dar.

François Villon - Marele Testament XXII

Sfaturile de viață ale generalului Ivan

- Haide, domnilor, vorbiți, cântați... jucați! Nu vă pierdeți vremea. Că doar afurisitul ăsta de timp fuge, nu vă așteaptă! Nici n-apucați să vă uitați bine în jurul vostru, că vă și pomeniți nas în nas cu bătrânețea... pe dumnezeul meu! Și atunci e prea târziu să vă mai bucurați de viață. Omul nu trebuie să stea încremenit și să tacă.
- Grăbiți-vă, prieteni, să vă trăiți viața... zicea. Să vă ferească Dumnezeu să sacrificați prezentul de dragul viitorului! Prezentul înseamnă tinerețe, sănătate și entuziasm, pe când viitorul - minciună și fum! Cum ați împlinit douăzeci de ani - dați-i drumul și puneți-vă pe trai!
- Da... urmă unchiul meu. Iubiți... însurați-vă... faceți prostii! Orice prostie e mai bună și sănătoasă decât goana noastră după o viață rațională.

Anton Cehov - Consilierul (Opere, vol III)

Mefisto dezvăluie secretul tinereții veșnice

MEFISTO:

E un leac
Fără de doctori, vrăji, nimic nu costă:
Afară ieși în câmp, treci la atac
Și ară, sapă, drept ripostă;
Fă-ți rostul și să-ți fii pe plac
În strâmtu-ţi cerc fără prihană,
Hrănește-te cu simplă hrană;
Trăiești ca vita între vite,-ngrași
Ogorul, strângi recoltă, te simți bine;
E leacul cel mai bun, să nu te lași,
Tot  tânăr ca octogenar spre-a te menține.

Goethe - Faust (2351-2361)

În ce stă adevărata fericire a oamenilor

Să fie, acești tineri ai noștri, tineri, nu numai acum, când, prin firea lucrurilor, sunt încă tineri trupește, ci și la bătrânețe, căci fericit este acel care e tânăr la tinerețe, dar de o sută de ori mai fericit cel ce-și păstrează tinerețea până la groapă. [...] Idealurile lor să nu se ofilească până la sicriu, căci în aceasta stă adevărata fericire a oamenilor.

Anton Cehov - Corespondentul

Iubirea nu-i păcat

... am săvârșit păcatul pe care tinerețea îl poartă în firea ei, și care, dac-ai dori să-l lepezi, ar însemna să-ți lepezi însăși tinerețea; iar dacă cei bătrâni ar vrea să-și amintească c-au fost și ei odată tineri și ca atare ar măsura greșeala celorlalți după greșeala lor și pe a lor după a celorlalți, păcatu-acesta n-ar mai fi atât de mare și de greu...

Boccaccio - Decameronul II, 6

Tinerețe fără bătrânețe

Tinerețea veșnică nu este posibilă; chiar dacă n-ar exista un alt obstacol, introspecția ar face-o cu neputință.

Franz Kafka - Jurnal