Credința e patimă

Cei care spun că toate aberațiile contemporane și toate cruzimile pe care le-a cunoscut secolul nostru au drept cauză îndepărtarea omului de Dumnezeu uită prea repede că Evul Mediu a fost și mai crud decât epoca noastră, și că credința, departe de a ne potoli ferocitatea, o atâță și mai mult. Căci orice credință e patimă, iar patimă înseamnă poftă de a suferi cât și a-i face pe alții să sufere. Când încetăm să fim obiect, când nu ne mai mulăm după materie, după un univers indiferent și rece, cădem în nebunia și lipsa de măsură a sufletului, care e foc, și care nu există decât devorându-se.

Emil Cioran - Caiete I

Viața se trăiește nu se explică

Nu poți eluda existența prin explicații, nu poți decât s-o înduri, s-o iubești sau s-o urăști, s-o adori sau să te temi de ea, în alternanța de fericire și de oroare pe care o exprimă însuși ritmul ființei, oscilațiile, disonanțele, vehemențele sale amare sau vesele.
Universul nu se discută; se exprimă.

Emil Cioran - Tratat de descompunere  (Despărțirea de filosofie)

Sfârșitul Universului și instaurarea Neantului

Veni-va vremea când acest univers și însăși natura se vor stinge. Și, întocmai cum marile regate și imperii ale omenirii și din extraordinarele lor înfăptuiri, faimoase în alte timpuri, astăzi nu mai rămâne nici o urmă și nici un ecou, la fel din întreagă lumea aceasta și din infinitele întâmplări și nenorociri suferite de întreaga făptură nu va mai rămâne nici umbră; o tăcere goală și o liniște necuprinsă vor umple imensitatea spațiului. Astfel minunata și înspăimântătoarea taină ă existenței universale se va risipi și va pieri, înainte de a fi dezlegată și înțeleasă.

Giacomo Leopardi - Cântarea cocoșului sălbatic  (Mici opere morale)