Menirea în viață

Nina: [...] Acum știu, înțeleg, Kostea, că în ceea ce facem noi, ori că am juca pe scenă, ori că am scrie, principalul nu e gloria, nu e strălucirea, nu e ceea ce visam eu, ci puterea noastră de a îndura. Să știi să-ți porți crucea și să-ți păstrezi credința. Eu cred și sufăr mai puțin. Și atunci când mă gândesc la chemarea mea, nu mă mai tem de viață.
Treplev (trist): Ți-ai găsit calea, știi încotro mergi, pe câtă vreme eu tot mai orbecăiesc prin haosul visurilor și al imaginilor, fără să știu la ce și cui folosește. Nu cred și nu știu care-i chemarea mea!

A.P. Cehov - Pescărușul

Secretul tinereții

Arkadina: Evgheni Sergheevici, care pare mai tânără dintre noi?
Dorn: Desigur că dumneata!

Arkadina: Ai văzut? Și știi de ce? Pentru că eu lucrez, simt, mă zbucium toată ziua, pe câtă vreme dumneata stai mereu locului și nu trăiești... Eu, una, știu: că nu trebuie să mă gândesc la viitor. Nu mă gândesc niciodată nici la bătrânețe, nici la moarte. Nu poți ocoli ceea ce trebuie să se întâmple. 

[...] Și mai trebuie să știi că sunt corectă ca un englez. Eu, draga mea, sunt întotdeauna scoasă ca din cutie. Totdeauna sunt îmbrăcată și coafată comme il faut. Să-mi îngădui eu vreodată să ies din casă, fie numai până în grădină, în capot sau nepieptănată? Niciodată! De-asta mă și țin bine, pentru că n-am fost niciodată lălâie și nu m-am lăsat ca altele... 

A.P. Cehov - Pescărușul