Terapia cognitiv comportamentală

 Uneori mintea noastră, în lipsa oricărui semn clar, care să-i vestească vreo nenorocire, își face idei greșite, fie dând unui cuvânt în doi peri un înțeles rău prevestitor, fie exagerând jignirea produsă cuiva și gândindu-se nu cât de mâniat o fi fost omul acela, ci la ce poate ajunge un om mâniat. 

Promite-mi doar atât: de câte ori se vor strânge în jurul tău oameni, ca să te convingă că ești nenorocit, gândește-te nu la ce auzi, ci la ce simți tu, analizează-ți durerea și întreabă-te tu însuți, care te cunoști mai bine decât alții: ‘De ce mă plâng ăștia, de ce se tulbură, de ce se tem parcă se se atingă de mine, ca și cum nenorocirea se ia? Este vorba, într-adevăr, de o nenorocire? Sau întâmplarea asta este mai degrabă o sperietoare decât o nenorocire?’ Întreabă-te singur: ‘Nu cumva mă chinuiesc și mă amărăsc degeaba, nu cumva răul îl inventez eu?’

Ascultă care este metoda. Noi suntem chinuiți sau de suferințe prezente, sau de suferințe viitoare, sau și de unele, și de celelalte. Despre cele prezente judecata e lesne de făcut: vei vedea dacă ești liber, dacă ești sănătos, dacă ai sau nu vreun necaz de pe urma unei năpaste. Ce va fi în viitor, vom vedea; pentru azi însă nici o grijă. ‘Dar mai există și ziua de mâine.’ Mai întâi cată cu atenție dacă există temeiuri neîndoielnice ale unei nenorociri viitoare, căci de cele mai multe ori noi ne batem cu prepusuri închipuite și suntem o jucărie a zvonurilor [...]

Suntem, Luciliu, mai mult înspăimântați decât apăsați de greutăți. Ne chinuim mai mult cu închipuirea decât cu viața adevărată. 

Seneca - Scrisori către Luciliu, XIII

Prietenia din interes

 Cine se gândește la sine și pentru asta leagă o prietenie, rea socoteală își face. O asemenea prietenie sfârșește așa cum a început. Ți-ai făcut un prieten, ca să-ți dea ajutor când vei fi în lanțuri? De-abia vor zăngăni cătușele și te va părăsi. Sunt prietenii temporare, cum le zice lumea. Prietenul ales din interes îți va fi drag, atât cât îți va fi de folos. De aceea, în jurul celor puternici stă o droaie de prieteni, în jurul celor scăpătați e pustiu: puși la încercare, prietenii fug în toate părțile. De aceea atâtea exemple de ticăloșie: de frică, unii își părăsesc, iar alții își trădează prietenii. Este inevitabil ca începutul să semene cu sfârșitul. Cine începe să fie prieten din interes, va înceta să mai fie tot din interes; dacă folosul, și nu prietenia, îl atrage, un alt folos îl va duce împotriva prieteniei. 

Seneca - Scrisori către Luciliu (I,IX)

Moartea are o reputație proastă

Nici moartea nu trebuie să o judecăm rău, căci și moartea are o faimă proastă. Nimeni din cei ce-o învinovățesc nu au încercat-o: nu ești de luat în seamă de condamni ceva ce nu cunoști. Știi însă cât este de folositoare, cum ne eliberează de suferințe, de sărăcie, de plânsete, de chinuri, de oboseală. Nimeni nu are putere asupra noastră câtă vreme noi avem moartea în puterea noastră.

Seneca - Scrisori către Lucilius (91,21)

Lumea întreagă e o scenă

Viața este ca o piesă de teatru; nu contează cât este de lungă, ci dacă este bine jucată.

Seneca - Scrisori către Lucilius (77,20)

Ce este libertatea?

Întrebi ce anume este libertatea? A nu fi sclav nimănui, niciunei nevoi, niciunei întâmplări, a înfrunta soarta de la egal la egal. Când voi înțelege că sunt mai puternic decât soarta, nu va mai putea să-mi facă nimic: eu să mă supun eu, când am în mâna mea moartea?

Seneca - Scrisori către Lucilius (51,9)

Unii nu trăiesc ci așteaptă să trăiască

Nu trăiesc, ci sunt în așteptarea vieții: amână totul. Chiar dacă suntem foarte atenți, viața ne-o ia mereu înainte; cât șovăim, ea trece mai departe de parcă ar fi a altuia și, până ce ajunge la ziua din urmă, dispare în fiecare zi.

Seneca - Scrisori către Lucilius (45,13)

Semințele creștinismului

Nu se cuvine să ridicăm brațele către cer sau să-l implorăm pe păzitorul templului să ne lase aproape de urechile statuii, de parcă am găsi mai bună ascultare: zeul îți este alături, este cu tine, este înăuntrul tău .

Seneca - Scrisori către Lucilius (41,1)

Din tot ce avem în stăpânire, nimic nu este necesar

Tu unul arătă-te puternic, așa cum ești, și ușurează-ți bagajele; din tot ce avem în stăpânire, nimic nu este necesar. Să ne întoarcem la legea firii; bogăția ne stă la îndemână. Ce ne este necesar fie e gratis, fie costă foarte puțin: firea are nevoie numai de pâine și de apă. Nimeni nu e prea sărac pentru a nu și le putea procura [...]

Seneca - Scrisori către Lucilius (25,4)

Stoicism

Voi sărăci: voi fi printre cei mulți. Voi pleca în exil: mă voi gândi că m-am născut acolo unde m-au trimis. Voi fi pus în lanțuri: și ce dacă? Acum sunt cumva liber? Firea a legat strâns de mine această povară grea: trupul. Voi muri: e ca și cum ai spune - nu mă voi putea îmbolnăvi, nu voi mai putea ajunge în lanțuri, nu voi mai putea muri.

Seneca - Scrisori către Lucilius (24,17)

Valurile vieții

Puțini sunt cei care hotărăsc singuri în privința lor și a bunurilor lor; ceilalți, ca obiectele ce plutesc pe apele râurilor, nu merg înainte: sunt purtați. Unii sunt ținuți la suprafață și mișcați mai încet de un curent mai slab, alții sunt smunciți cu violență, alții sunt aruncați pe marginea râului de un curent mai puternic, alții sunt azvârliți în mare de valul umflat. Se cuvine, așadar, să hotăram ce anume voim și să stăruim în planurile noastre.

Seneca - Scrisori către Lucilius (23,8)

Despre împrumut

... câțiva bănuți dați împrumut nasc un datornic, un împrumut mare naște un dușman.

Seneca - Scrisori către Lucilius (19,11)

Epicur a descoperit tehnica numită modelling înainte de NLP

"Se cuvine să ne alegem un om vrednic și să-l avem mereu în fața ochilor, de parcă am trăi sub privirile lui și el ar vedea tot ceea ce înfăptuim."
Învățătura aceasta, dragul meu Lucilius, vine de la Epicur.
Alege un om care îți este pe plac prin viața lui, prin vorbele lui și chiar prin chipul lui, pe care i se poate citi sufletul. Avem nevoie - spun eu - de cineva după care să se călăzuiască purtarea noastră.

Seneca - Scrisori către Lucilius (11,8-9)

Prietenia din interes este instabilă

Aceste prietenii sunt cele pe care lumea le numește "manta de vreme rea": cel care a fost ales pentru un folos, va înceta să mai placă atunci când nu va mai fi de folos. În felul acesta, o ceată de prieteni îi înconjoară pe cei încununați de succes; doborâți, au parte de singurătate: prietenii se feresc de locurile unde sunt puși la încercare. De aceea există atâtea pilde infame de oameni care și-au părăsit prietenul de teamă, care au trădat de teamă. Cel care a devenit prieten pentru că era în avantajul său, va și înceta să mai fie prieten când este în avantajul său.

Seneca - Scrisori către Lucilius (9,9)