Nu trăiesc, ci sunt în așteptarea vieții: amână totul. Chiar dacă suntem foarte atenți, viața ne-o ia mereu înainte; cât șovăim, ea trece mai departe de parcă ar fi a altuia și, până ce ajunge la ziua din urmă, dispare în fiecare zi.
Seneca - Scrisori către Lucilius (45,13)
![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYz1FrhnU4KkiiXYmRgk2j1dFA4vzfakQP0XlX_eH_zU_W7KDAd2b7_HDMoyB7NdZnMCkRDIuOUrw4XcNXgfvW_j33mktgR6eDprpIcsHq8wU7mpn-DJg9LpqWxGB7QuNXmzbqiukmICE/s400-rw/1437135511100.jpeg)