Sfaturi îngrijire pentru femei

Tocmai vroiam să vă spun, subsuoara să nu vi se simtă!
Nici pe picioare s-aveți peri negricioși și zbârliți!
Nu e nevoie să spun, curățați-vă dinții de piatră,
De dimineață, în zori, gurile să vă clătiți.
Dați feței voastre albeață cu ceara-adunată-n știubeie
Și rumeneală-n obraji, dacă din fire n-aveți.
Încondeiați o sprânceană când nu este bine-mplinită
Și înveliți cu-alifii ceea ce vârsta a-ncrețit.
Ochilor nu vă sfiiți să le dați strălucire mai mare
Cu un pospai de șofran dintr-ale Cydnului văi.

Ovidiu - Arta iubirii, II

Trăiește clipa

Nu pierdeți timpul, curând, prea curând va veni bătrânețea:
Nu lăsați vremea încet să se prefire-n zadar.
Cât timp puteți și mai sunteți în anii cei tineri, petreceți!
Repede anii se scurg, ca râulețul pe prund.
Unda ce fuge pe văi la izvor nu mai urcă vreodată,
Clipele care-au fugit nu le mai poți înturna.
Cu voioșie trăiește-ți junețea, ea trece așa iute!
Azi nu-i atât de frumos, cât de frumos a fost ieri!

Ovidiu - Arta iubirii, II

Un gentleman nu spune niciodată

Cât despre noi să vorbim mai puțin de iubirile noastre
Și în al inimii-adânc să le închidem tăcuți.
Nu-nvinuiți, mai ales, de cusururi femeile voastre;
Multor bărbați folosi când au urmat acest sfat.

Ovidiu - Arta iubirii, II

Gelozia ca imbold al dragostei

Astfel și inima ce lâncezește, lipsită de teamă,
Cere cu boldul s-o-nțepi, dragostea iar să-i aprinzi.
Sperie-ți mândra ca-i fi fluturatic, trezește-i iubirea,
Să-ngălbenească aflând o necredință de-a ta.
O! e ferice, de trei ori ferice! acel pentru care
Plânge iubita oftând de-nșelăciunile lui;

Ovidiu - Arta iubirii, II

Cum să calci strâmb

Dar, de te abați uneori, de ispravă să nu știe nimeni:
Nu te făli-n nici un chip cu ale tale greșeli.
Nu face daruri pe care să le recunoască cealaltă,
Nu hotărî la-ntâlniri orele-aceleași mereu,
Ca să nu afle vreodată prietena locul cu vina,
Colțul în care-ai mai fost cată să-l schimbi cât mai des.
Apoi, de câte ori scrii, să iei seama tăblițelor bine:
Câte femei nu citesc și printre rânduri ades!

Dacă, oricât te-ai ascunde, se-ntâmplă să fii dat pe față
Tăgăduiește mereu faptele ce-ai săvârșit.
Nu fii atunci mai supus sau mai alintător ca alt' dată:
Semnele acestea-ntăresc dreptele ei bănuieli.

Ovidiu - Arta iubirii, II

Frumusețea trece, noblețea sufletului rămâne

N-ai să păstrezi o iubită și nu te mira de te lasă,
Dacă la chipul frumos n-ai și un suflet ales.
Căci frumusețea se duce, cu cât se adaugă anii;
Se micșorează mereu, prinsă în strâmt-ui soroc.
Peri argintii s-or ivi și la tine, frumosule tânăr,
Încrețituri ți-or brăzda fața uscată de ani!
Să-ți făurești, dar, din vreme, un suflet cu-alese-obiceie
Însoțitor credincios cât viețuiești pe pământ.
Nu obosi până nu te-ai deprins cu-ale artelor taine
Și până nu ai ajuns bine a grăi-n două limbi.

Nu pune nici un temei pe-al ochilor farmec vremelnic, 

Oricine-ai fi, să te-nalți prin însușiri mai de preț. 

Cu bunătate vorbește, să-ncânți prin cuvinte plăcute:

Dacă prea aspru te porți, ură doar ai să culegi. 

Ovidiu - Arta amorului, II

Consumați alcool cu responsabilitate

Sfaturi aș vrea să-ți mai dau, la ospețe să bei cu măsură,
Ca și picioare și cap să te slujească firesc,
Să te ferești, mai ales, de gâlceve ce vinul stârnește;
Nu fii grăbit să ridici mână spre crunte bătăi.

Ovidiu - Arta iubirii, I

Cum să se îngrijească un bărbat

Trupul să-ți fie curat, ars de soare pe Câmpul lui Marte,
Toga în alb nepătat cadă pe el fără greș.
Limba să-ți fie de-un roș purpuriu și pe dinți să n-ai piatră,
Nici în picioare să-ncalți niște sandale prea largi.
Nu fi cu părul pe creștet zbârlit și cu barba-ncâlcită,
Ci să arate c-au fost tunse de om priceput.
Unghiile bine tăiate, frumos curățate să fie;
Nu lăsa fire de păr să ți se vadă din nări;
Nici să se simtă miros neplăcut în a ta răsuflare,
Nici-să-amintească pe-acel ce răspândește un țap.
Alte-ngrijiri mai mărunte le lasă femeii ușoare
Sau chiar acelor bărbați care râvnesc la bărbați.
Prinde pe om doar frumusețea firească.

Ovidiu - Arta iubirii, I

Cum se vorbește cu o femeie

Tineri romani, vă îndemn să-nvățați și vorbirea frumoasă,
Când e prilejul arată-ți, și nu orișicând, iscusința;
Vorbe ce pot supăra nu folosi prin scrisori!
Cine, de nu vreun nătâng, va vorbi cu-ngâmfare iubitei?
Urile s-au izvodit dintr-o scrisoare ades.
Să-aibă crezare ce spui, cu fireștile tale cuvinte;
Fii drăgăstos ca și cum chiar înainte-i grăiești.
Dacă-ți va da înapoi, necitită de dânsa, scrisoarea,
Gândul să nu ți-l abați, o va citi ea cândva.
De-ți va citi scrisorica și nu-ți va răspunde, prea bine!
Scrie-i nainte și fă să te citească mereu!
Tot străbătând al tău scris va voi să răspundă odată
Și vei avea ce dorești la rânduitul soroc.
Teamă-mi-i c-ai s-o asculți; ce dorește ea nu vrea să-ți spună;
Nu te abate din drum, vrerea ți se va-mplini.
Iar c-an urechi dușmănoase să n-ajungă vorbele voastre,
Tu să-i grăiești pe cât poți cu un ascuns înțeles.

Ovidiu - Arta iubirii, I

Cum se cucerește o femeie

Încredințează-te bine dintâi că nu este femeie
Să nu o poți cuceri; apoi întinde-al tău laț.
Când ispitită de-un tânăr femeia-și va-ntoarce privirea
N-o crede când spune nu, ea doar așteaptă s-o rogi.
Tainica Venus îi place și ei, cum îți place și ție:
Omul iubește deschis, ea însă mai pe ascuns.
Dacă n-ar face bărbații un pas spre femei înainte,
Ele, învinse curând, s-ar îndrepta către ei.

Ovidiu - Arta iubirii, I

Toate femeile sunt frumoase noaptea la beție

Nu te încrede prea mult în lumina nesigură-a lămpii:
Noaptea, când ai și băut, nu judeca frumuseți.
Noaptea ascunde cusurul, învăluie orice meteahnă;
Toate femeile-atunci foarte frumoase ne par.
De nestemate, de purpuri ori de frumusețea femeii
Poți o părere să-ți faci doar la lumină de zi.

Ovidiu - Arta iubirii, I

Arta amorului - principii

Tânăr ostaș care-acum ai intrat sub stindardul Venerei,
Te străduiește întâi pe-a ta frumoasă să-alegi!
Inima ei să i-o știi câștiga e a doua silință,
Iar o a treia să poți dragostea ei să-ți păstrezi.

Ovidiu - Arta iubirii, I