Trupul să-ți fie curat, ars de soare pe Câmpul lui Marte,
Toga în alb nepătat cadă pe el fără greș.
Limba să-ți fie de-un roș purpuriu și pe dinți să n-ai piatră,
Nici în picioare să-ncalți niște sandale prea largi.
Nu fi cu părul pe creștet zbârlit și cu barba-ncâlcită,
Ci să arate c-au fost tunse de om priceput.
Unghiile bine tăiate, frumos curățate să fie;
Nu lăsa fire de păr să ți se vadă din nări;
Nici să se simtă miros neplăcut în a ta răsuflare,
Nici-să-amintească pe-acel ce răspândește un țap.
Alte-ngrijiri mai mărunte le lasă femeii ușoare
Sau chiar acelor bărbați care râvnesc la bărbați.
Prinde pe om doar frumusețea firească.
Ovidiu - Arta iubirii, I
