Moartea la Veneţia: povestiri, 1893–1912 by Thomas Mann
My rating: 5 of 5 stars




Din cele 25 de povestiri, cu note între 6 și 8 - Moartea la Veneția are 10++

E o bijuterie literară.

Țin minte că a trebuit studiată în anul întâi pentru nu știu ce curs. Atunci am citit-o ca pe o temă acasă în care trebuia dezbătută dihotomia spirit-viață, iubirea platonică, homoeroticismul, condiția artistului, relația dintre Vest (disciplină, rigiditate, Apollo) și Est (haos, pasiune, Dyonisos - zeul străin) ; dacă întâmplarea a avut loc sau e doar o fantezie a personajului declanșată la vederea călătorului (Hermes) în cimitir. Și multe altele - e o nuvelă care permite dezbateri interesante.

Acum am aflat că Tadzio e modelat după un baiat de 11 ani pe nume Wladislaw Moes

Se pot afla mai multe despre el și aici

Mann l-a întâlnit într-o călătorie la Veneția în 1911.

Aștept cu nerăbdare și volumul 2.

View all my reviews

Imaginea de sine și respectul

 Fapt este că fiecare om este cu mult prea preocupat cu propriile sale treburi, ca să-și mai poată face în mod serios o părere despre altul; din trândăvie, lumea este dispusă să accepte acel grad de respect pe care ai fermitatea să arăți că ți-l porți ție însuți. Fii cum vrei, trăiește cum vrei, dar arată-te plin de curaj și încredere, cu conștiința curată, și nimeni nu va avea atâta îndreptățire morală încât să te disprețuiască. Dacă, dimpotrivă, intri în dezacord cu tine însuți, dacă ești nemulțumit de tine și arăți că te disprețuiești, ți se va da orbește dreptate. 

Thomas Mann - Paiața 

Există o singură nefericire

Există o singură nefericire: să pierzi mulțumirea de sine. A nu mai fi mulțumit de tine însuți, aceasta e nefericirea - ah, eu am simțit întotdeauna foarte clar acest lucru! Tot restul nu e decât joc și îmbogățire a vieții, în orice altă suferință poți fi extraordinar de satisfăcut de tine însuți, te poți prezenta excelent. Abia discordia cu tine însuți, conștiința necurată în suferință, luptele vanității sunt cele ce fac din tine o priveliște jalnică și dezgustătoare. 

Thomas Mann - Paiața  

Eroii de ieri și de azi

 Nu este un zid care să nu poate fi străpuns, dar eroii de roman din zilele noastre, așa cât îi cunosc, sunt prea sfioși, prea lipsiți de energie, prea leneși și bănuitori și prea se împacă repede cu gândul că nu-s decât niște ratați, că viața i-a amăgit. În loc să lupte, nu fac decât să critice, afirmând că lumea e banală și neținând seama că însăși critica lor se preface, încetul cu-ncetul, în banalitate.

A.P. Cehov - Povestea doamnei N. N. (Opere IV)

Povestea căpriorului

Iată o istorioară povestită de Rabindranath Tagore, care a preluat-o probabil din folclorul indian:

Căpriorul s-a dus într-o zi la Brahma, ziditorul, și i s-a plâns de soarta amară care îi fusese hărăzită.
- Toate făpturile, a spus el, vor să mă mănânce. De ce oare, atotputernicule Brahma, trebuie să le slujesc drept hrană? Crezi că e drept?
Brahma l-a ascultat și i-a răspuns:
- Ce să-ți spun, fiule? Numai privindu-te îmi lasă gura apă.

Jean-Claude Carrière - Cercul mincinoșilor

Condiții elementare ale Fericirii

Nu admitea decât patru legi invariabile sau mai bine zis condiţii elementare ale Fericirii. Cea mai însemnată i se părea exerciţiul fizic în aer liber. Sănătatea obţinută pe alte căi, spunea el, nu merită acest nume. Arăta spre lucrătorii ogoarelor - singurii oameni care, dintre toate păturile sociale, sunt în chip proverbial cei mai fericiţi, după care dădea ca exemplu infinitele voluptăţi ale vânătorului de vulpi. A doua condiţie era iubirea de femeie. A treia, disprețul faţă de ambiţie. A patra, neîncetata urmărire a unui țel; şi susținea că, toate celelalte lucruri fiind egale, intensitatea fericirii depinde de gradul de spiritualitate a țelului respectiv. (Edgar Allan Poe, Grădina-peisaj)