Îndestularea și sărăcia depind așadar de părerea fiecăruia, și nici bogăția, nici faima, nici sănătatea nu sunt frumoase și plăcute decât atâta pe cât le socotește cel care le are. Fiecare se simte bine sau rău, după cum crede. Mulțumit nu e acela pe care-l credem mulțumit, ci acela care o crede despre sine: aici crezarea își dă singură ființă și adevăr. Soarta nu ne face nici bine, nici rău; ea ne oferă doar pământul și sămânța, pe care sufletul nostru, mai puternic decât ea, le sucește și le plămădește cum îi place; căci sufletul este singură pricină și singur stăpân al fericirii sau nefericirii sale. Tot ce dobândim din afară își ia savoarea și culoarea din lăuntrul nostru[...] Lucrurile nu sunt dureroase sau grele prin ele însele, le fac astfel slăbiciunea și lașitatea noastră.
Michel de Montaigne - Eseuri I, XLI
