După ce, o dată cu revoluția bolșevică, a fost implantat în Rusia, germenul comunist a beneficiat de izolarea internațională în care a fost ținută Uniunea Sovietică și s-a putut dezvolta nestingherit, eliminându-și dușmanii din interior și creînd cel mai perfect și mai puternic regim de dictatură din lume. Apoi, datorită jocului de alianțe internaționale, determinat de amenințarea expansiunii germane, Uniunea Sovietică s-a găsit la sfârșitul războiului, în 1945, în tabăra învingătorilor, Armata Roșie pătrunzând până în inima Europei și impunând în toată zona ocupată regimuri comuniste. Aici, pretinde Zilber, avea să se încheie prima etapă din drumul comunismului spre cucerirea lumii și totodată și rolul Uniunii Sovietice. Rușii, spunea el, erau niște barbari care nu cunoșteau decât forța brută ca mijloc de convingere. Pe durata războiului, misiunea lor fusese de a purta comunismul în vârful baionetelor până in mijlocul Europei. O dată cu terminarea ostilităților și instaurarea păcii, începea o nouă fază în dezvoltarea și propagarea comunismului, la care rusii nu-șimai puteau aduce contribuția. Primitivismul și mentalitatea lor asiatică nu le permitea să se adreseze - printr-o propagandă adecvată și convingătoare - lumii civilizate din Occident. De aceea, prevedea Zilber, centrul de greutate al mișcării comuniste se va muta de la Moscova la Paris, de unde intelighenția franceză se stânga va știsă difuzeze mai departe ideea, într-un mod civilizat și credibil pentru nivelul mai evoluat al spiritului european.
Ion Ioanid - Închisoarea noastră cea de toate zilele (Vol. II)
