desculți, ca vai de lume pe pământ
și n-alegeau când li se da mâncare.
Ci astăzi popii, de-mbuibați ce sunt,
de brate se cer duși ca să se ție
și vor și slugi să ducă-al lor veșmânt.
Acoperă și caii a lor mantie,
astfel c-o piele două vite-mbracă.
Cum de-i mai rabzi, Părinte din tărie?
Dante Alighieri - Divina Comedie (Paradisul)
