Când eram copilă mică, dacă se îmbolnăvia cineva, nu se alerga așa repede la doctori, ci era câte o babă bătrână care venia la bolnav, îl freca cu ceva, îl oblojia cu niște buruiene, îl mai descânta în niște apă și-l spala pe bolnav. Când îl spăla cu apa ceia descântată, mai spunia multe din gură, dar eu numai atâta țin minte cum dă baba cu mâna îndărăpt spre bolnav și tot spunia din gură că să iasă răul din bolnav, să miargă în locuri pustii, în locuri depărtate, în locuri unde cucoșii nu cântă și oamenii nu îmblă. Atunci mă gândiam oare unde sunt locuri în care oamenii nu îmblă și cucoșii nu cântă, dar acuma când ni-au adus pe noi, am văzut că ni-au dus pe locuri care încă nu au fost călcate de ființă ominească. Cât te uitai cu ochii nu vedeai nimic decât pustietate, tundră cu niște ciritei și mlășniță.
Anița Nandriș-Cudla - 20 de ani în Siberia
