Ghepardul by Giuseppe Tomasi di LampedusaMy rating: 5 of 5 stars
Mă mir cum de Giuseppe Tomasi di Lampedusa nu e declarat părintele simbolismului! Romanul său este înțesat de simboluri în fiecare paragraf. E puțin obositor dar nu deranjant. Cum nu a mai publicat alte cărți mi se pare că autorul a concentrat în Ghepardul toată măiestria sa literară.
Diferit de alte romane care descriu decăderea unei clase sociale și înlocuirea ei cu alta, în romanul Ghepardul procesul este descris senin dar implacabil exact ca soarele de Sicilia. Personajele pricipale suferă doar violența Timpului și a delăsării. Violența politică e undeva în fundal, amintită în aluzii nu direct.
Referitor la decăderea aristocrației inevitabil m-a dus gândul la In cautarea timpului pierdut. Spre deosebire de Proust, care este un spectator al aristocrației, Giuseppe Tomasi di Lampedusa descrie procesul din interior, având unele puncte de vedere cu adevărat originale.
Penultimul capitol m-a impresionat grozav atât prin originalitatea descrierii agoniei și morții cât și prin tehnica literară folosită. Desigur, agonia și moartea am mai întâlnit-o impecabil relatată și în Anna Karenina dar descrisă din exterior. În Ghepardul ea e descrisă chiar de muribund. Această perspectivă te afectează la psihic.
View all my reviews
