La Lăteşti și în satele din jur, am perceput adevărata imagine a 'țăranului român', întrevăzută, de altfel, foarte negativ încă din literatură, în Ion și Moromeții și alte texte. Sunt dispus - dintr-un scrupul de obiectivitate istorică și sociologică - să admit o serie întreagă de argumente și circumstanțe atenuante. Un instinct aprig de supraviețuire, o voință instinctuală, aproape animalică, de apărare și conservare au, nu contest, unele explicații. În acest mod, țăranul român a răspuns, în felul său, 'teoriei istoriei'. I-a supraviețuit și și-a păstrat până azi ființa. Dar cu ce preț? A devenit viclean, hrăpăreț, duplicitar, egoist, uluitor de individualist. Nu mă regăsesc și nu apreciez, în nici un fel, acest tip uman. Mai mult: îl detest. Și toată ideologia sămănătoristo-poporanistă mi se pare o mistificare grosolană, de proporții și o imensă escrocherie morală și socială. Iar agresivitatea sa obraznică, intolerantă.
Adrian Marino - Viața unui om singur
