Jurnal: 1935-1944 by Mihail SebastianMy rating: 4 of 5 stars
Am recitit jurnalul cu o ușoară umbră de îndoială asupra lui Mihail Sebastian. Aceasta se datorează dnei Marta Petreu și lucrării acesteia Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian. Tot timpul cât am citit jurnalul îmi bâzâia în fundal ideea că autorul este un ipocrit - mai ales atunci când proclama idei democratice. Dar nu judec.
Nu-l judec pe Mihail Sebastian nici când ridică în slăvi armata rusă: „Soldații ăștia ruși, care trec pe străzile Bucureștiului, cu zâmbetul lor de copil și bădărănia lor cordială, sunt niște îngeri.”
Când aceștia violează femei și tâlhăresc el îi ceartă ca pe niște copii obraznici: Nu pot lua prea în tragic incidentele sau accidentele. Mi se par normale. Chiar juste. Nu e drept ca România să scape prea ușor. La urma urmelor, Bucureștiul ăsta îmbelșugat, nepăsător, frivol e o provocare pentru o armată care vine dintr-o țară pustiită..
Oricât de grețoase ar fi aceste aprecieri, încerc să mă pun în locul lui: să fiu evreu și să trăiesc tot timpul sub teroarea lichidării fizice. Aș iubi pe oricine m-ar elibera.
Câteva personaje revin în majoritatea jurnalelor din acea perioadă: Marieta Sadova, Mircea Eliade, C-tin Noica și... Nae Ionescu. Acesta din urmă a fost se pare un personaj fabulos. Altfel nu-mi explic valul de admirație religioasă pe care îl aveau pentru el toți autorii de jurnale. Chiar și Sebastian, dacă din gelozie îl face cabotin, șmecher, copil, diavol până la urmă recunoaște că Nae Ionescu: „este fără îndoială cel mai interesant și mai complex om pe care l-am cunoscut.” Mai mult, continuă să-l viseze tot restul vieții. De asta zic că îmi pare surprinzător ca un ideolog de extremă dreapta ca Nae Ionescu să te facă pe tine, evreu, să scrii în publicația Cuvântul anumite lucruri nedemocratice, în așa fel încât să te dezaprobe și populația evreiască. Complicate timpuri!
Pentru a explica cum erau acele vremuri, îl dau ca exemplu pe Fellix Aderca. Fiind evreu el regretă moartea lui Zelea-Codreanu și spune că a fost un om genial. Dacă și evreii îl iubeau atunci merită să-l cercetez mai aproape pe acest șef legionar.
Bufonul jurnalului este Camil Petrescu. Apare ca un megaloman care debitează așa-zisele „camilisme”. Foarte savuroase.
Legionarul jurnalului este Mircea Eliade. Acesta are niște atitudini și opinii foarte habotnice pentru un om cultivat. Dar, din nou, e greu să judecăm după compasul moral de acum acele vremuri.
Un singur lucru apreciez la Mihail Sebastian: piesa Steaua fără nume. Sunt obsedat de ea, o am pe telefon și o ascult aproape în fiecare seară la culcare. Am văzut-o la TV de fiecare dată când a fost difuzată.
View all my reviews
