Zeul este Unul, și-i atât de perfect, că nu-i asemănător nici unuia dintre lucrurile care sunt și nici unuia dintre lucrurile care nu sunt; nu-l poți descrie folosindu-ți inteligența ta omenească, ca și cum ar fi cineva care se mânie dacă tu ești rău sau are grijă de tine din bunătate sau ca cineva care are gură, urechi, chip, aripi sau care să fie spirit, tată sau fiu, nici măcar al lui însuși. Despre Unul nu poți spune dacă există sau nu există, el îmbrățișează totul, dar nu este nimic; îl poți numi doar cu ajutorul neasemănării, pentru că-i zadarnic să-l numești Bunătate, Frumusețe, Înțelepciune, Bunăvoință, Putere, Dreptate, ar fi ca și cum i-ai spune Urs, Panteră, Șarpe, Dragon sau Grifon, pentru că orișice lucru ai spune despre el nu l-ar exprima niciodată. Zeul nu-i trup, nu-i figură, nu-i formă, nu are cantitate, calitate, greutate sau ușurime, nu vede, nu simte, nu cunoaște dezordine sau tulburare, nu-i suflet, inteligență, închipuire, opinie, gândire, cuvânt, număr, ordine, mărime, nu-i egalitate și nu-i lipsă de egalitate, nu este timp și nu e veșnicie, e o voință fără scop; încearcă să înțelegi, Baudolino, Zeul e o lumânare fără flacără, o flacără fără foc, un foc fără căldură, o lumină întunecată, un bubuit tăcut, un fulger orb, o întunecime nespus de luminoasă, o rază a propriei bezne, un cerc ce se întinde strângându-se-n propriu-i centru, o mulțime solitară, este, este... E un spatiu care nu există, în care tu și eu suntem același lucru, așa, ca astăzi, în timpul acesta ce nu curge.
Umberto Eco - Baudolino