CAUTĂ AICI:

Psihopatologie antică

 Știm că umorile acestea pot da naștere la nenumărate alte închipuiri stranii. Unii s-au crezut ulcior de lut sau piele tăbăcită, ori cocoși și au început să le imite glasul, în timp ce alții s-au crezut privighetori și au jelit moartea lui Itys; mai erau unii care își imaginau că țin cerul pe umeri, ca Atlas, și se temeau să nu cadă și să-i zdrobească  nu doar pe ei, ci și toată suflarea pământului.  

Eu însumi am văzut o femeie cu o asemenea nălucire. Își ținea degetul mijlociu de la mână legat, încredințată fiind că ținea pe el lumea întreagă, și plângea de frică să nu-l îndoaie și să lase lumea să se prăbușească.  - Alexandru din Thalles



Se spune că un bărbat din Abydos s-a tulburat la minte și obișnuia să meargă la teatru și să privească scena zile în șir, de parcă pe ea ar fi jucat actori, cărora le arăta aprecierea sa aplaudând. Când și-a revenit din boala mintală, a spus că a fost cel mai frumos răstimp din viața lui. - Pseudo-Aristotel


Cartea poveștilor, legendelor și miturilor greco-romane