Iubirea sfârșește în plictis și-n silă

O, tu, cel care mai ceri un răgaz,
Până-a ne despărți pe totdeauna,
Și care-abia șoptești cu jalea-n glas
Că despărțirea e ca mătrăguna,
Nu știi tu oare că doar despărțirea
E singurul și-adevăratul leac
De-a nu te fereca în laț iubirea,
Ci numai de-a iubi ce ți-este drag?
Nu vrei să cugeți și să înțelegi
Că orișice iubire se sfârșește
Sub zodia neînduratei legi
Ce în plictis și-n silă-o veștejește,
Și dragostele noastre, pân'la urmă,
Cu voie, fără voie, tot se curmă?

O mie și una de nopți (noaptea a 12-a)