Prin urmare, atunci când spunem că plăcerea este scopul vieții nu ne referim la plăcerile destrăbălaților, aflate în desfătări, așa cum cred unii ignoranți și cei care nu sunt de acord cu noi sau primesc rău doctrina noastră, ci ne referim la a nu avea nici suferință corporală, nici tulburarea sufletească. Căci nici bețiile și ospețe continue, nici desfătarea cu tineri și femei, nici masa copioasă cu pești și tot restul nu sunt ceea ce produce viața plăcută, ci un raționament sobru, care cercetează cauzele oricărei preferințe și repulsii și care alungă opiniile care produc maxima tulburare în suflete.
Înțelepciunea practică ne învață că nu e cu putință să trăiești plăcut fără a trăi înțelept, bine și drept și nici să trăiești înțelept, bine și drept fără a trăi plăcut.
Epicur - Scrisoare către Menoiceus