L-am întrebat atunci cum se face că multe preziceri se adeveresc în cele din urmă. El mi-a dat singurul răspuns cu putință: această adeverire trebuie pusă pe seama forței întâmplării, răspândită peste tot în natură. Căci, a adăugat el, adesea un ghicitor deschide la nimereală cartea în care un oarecare poet cântă și se gândește la un cu totul alt lucru decât cel pe care-l are în vedere ghicitorul, și se întâmplă uneori, printr-o ciudată potrivire, să cadă peste un vers care corespunde situației date; cu atât mai puțin este de mirare că mintea omenească, în virtutea unui instinct superior și fără să știe ce se petrece în ea însăși, este în stare să dea glas unui răspuns care să se potrivească cu faptele și treburile celui care cere să i se ghicească; desigur, această potrivire se datorează întâmplării, și nu meșteșugului.
Sf. Augustin - Confesiuni, IV:5
