Cum aș putea să cunosc, cum aș putea să-ți mărturisesc ție cu certitudine dacă nu cumva îl iubeam pe Hierius mai degrabă din pricina celor pentru care îl lăudam decât pentru lucrurile însele pentru care era lăudat? Desigur că așa stau lucrurile, căci, dacă aceiași oameni, în loc să îl laude, l-ar fi vorbit de rău și ar fi relatat aceleași însușiri ale sale, dar cu respingere, cu dispreț de data aceasta, desigur că în acest caz nu i-aș mai fi înflăcărat și n-aș mai fi avut pentru el aceeași admirație. Și totuși, însușirile sale ar fi rămas în realitate aceleași și nici omul însuși nu ar fi devenit altul. Singurul lucru care s-ar fi schimbat ar fi fost atitudinea față de el a interlocutorilor mei.
Iată în ce stare jalnică lâncezește un suflet neputincios dacă nu a ajuns să se sprijine pe trăinicia adevărului. După cum bate răsuflarea vocii din pieptul celor care își dau cu părerea, așa se lasă acest suflet purtat și întors în toate părțile; el este împins și răsturnat mereu, lumina i se întunecă până într-acolo încât nu mai poate desluși adevărul, care, totuși, se află înaintea ochilor noștri.
Sf. Augustin - Confesiuni, IV.23
