- Uite, noi ne imaginăm veșnicia ca o idee pe care n-o putem înțelege, ceva uriaș, uriaș! Dar de ce neapărat uriaș? Și deodată, în loc de asta, imaginează-ți, o să fie un fel de cămăruță, uite, ca un fel de baie de la țară, plină de funingine, și în toate colțurile numai pânze de păianjen; uite, asta-i toată veșnicia.
F.M. Dostoievski - Crimă și pedeapsă
