CAUTĂ AICI:

Review: 12 Reguli de viață. Un antidot la haosul din jurul nostru

12 Reguli de viață. Un antidot la haosul din jurul nostru 12 Reguli de viață. Un antidot la haosul din jurul nostru by Jordan B. Peterson
My rating: 5 of 5 stars

Cartea am primit-o în dar de ziua mea. De obicei foarte rar cumpăr opere recente sau cu autori încă în viață - cu atât mai puțin dintre cei anglo-saxoni.

Am auzit de Jordan B. Peterson atunci când YouTube i-a dezactivat canalul. S-a stârnit o rumoare în online: cum e posibil ca un profesor universitar să fie cenzurat pentru libera exprimare? M-am gândit că poate e o strategie de marketing și se creează artificial un scandal pentru a atrage atenția asupra produsului, respectiv a cărții pe care tocmai a publicat-o.

Dar dacă și The Guardian (un fel de Scânteia britanică) scrie împotriva ta, ei bine, înseamnă că merită să fii cercetat serios.

În ziua de azi se luptă două curente: unul stângist-utopist și unul legionar-populist. Amândouă sunt doar niște ideologii periculoase. În numele lor au murit zeci de milioane de oameni în secolul trecut. Din izolarea mea citesc online doar articole, bloguri și idei care sunt polarizate înspre cele două ideologii nocive.

De aceea este reconfortant să întâlnesc un autor animat de bunul liberalism clasic. Adică de bun-simț. Dacă eram călugăr foloseam chiar sintagma „dreapta chibzuință”. Acest autor nu se teme să gândească singur. E clar că e foarte inteligent și nu doar rumegă idei servite de-a gata. Își pune întrebări despre natura Răului, despre Haos și Ordine. Citează din Biblie, ca una din depozitarele arhetipale ale omenirii, nu ca să te convertească. Îți spune să nu te victimizezi și să-ți faci ordine în viață. Îți spune că atunci când totul se prăbușește să te bazezi pe ceva solid, anume pe tradiție și cultură, adică pe lucruri stabile verificate în timp de generațiile trecute.

Dar cartea nu este doar un manual self-help cum e la modă. E mult mai complexă ceea ce m-a surprins. După îndelungi meditații autorul ajunge la concluzia că esența vieții este suferința. Ceea ce e adevărat. Dar unde s-a mai pomenit ca un autor de peste ocean să recunoască acest lucru în ziua de azi? Citează din Nietzsche, din Dostoievski, Tolstoi. Și din Tao Te Ching. Vorbește despre Ființă (cred că în sensul de totalitatea experienței, dar pe parcurs capătă sensuri mai profunde). Cel mai mult apreciază Arhipelagul Gulag de Soljenițîn.

Deci cartea este o apariție inedită în contextul actual când, în mediile superioare, se simte o anumită ideologie care a devenit plictisitoare și e luată în derizoriu.
De exemplu acest review critic al cărții:

https://www.psychologytoday.com/us/bl...

Se observă aceleași noțiuni, concepte repetate propagandistic pe toate conturile de activiști și în toate publicațiile lor. Aceste idei, cică postmoderniste, irită lumea care se aruncă în extrema cealaltă (vezi fenomenul Trump sau partidele populiste din UE).

Autorul poate fi urmărit pe conturile de socializare. Am verificat și se pare că îl aveam în lista de persoane urmărite pe Quora înainte de a deveni celebru. N-am realizat decât acum.

View all my reviews