Natura nu pare deloc în stare să dea decât boli destul de scurte. Dar medicina şi-a luat asupra ei arta de a le prelungi. Leacurile, remisiunea pe care le-o procură, indidispoziţia pe care întreruperea lor o fac să renască, alcătuiesc un simulacru de boală pe care obişnuinţa pacientului sfârşeşte prin a o stabiliza, prin a o stiliza, după cum copiii tuşesc regulat în accese, mult timp după ce s-au vindecat de tuse măgărească. Apoi leacurile acţionează mai puţin, sunt sporite, nu mai fac nici un bine, dar au început să facă rău prin această indispoziţie cotidiană. Natura nu le-ar fi oferit o perioadă atât de lungă. E mare minune că medicina, egalând aproape natura, să te poată sili să stai în pat, să continui, sub pedeapsă de moarte, să uzezi de un medicament. De aici încolo, boala artificial altoită a prins rădăcină, a ajuns o boală secundară, dar adevărată, cu singura deosebire că bolile naturale se vindecă, dar niciodată cele create de medicină, căci ea nu cunoaşte secretul vindecării.
Proust - Captiva
