Franny şi Zooey by J.D. SalingerMy rating: 4 of 5 stars
Dacă n-am înțeles deloc De veghe în lanul de secară în schimb Franny & Zooey mi-a plăcut grozav. După opinia mea, este o scriere cu mult superioară celebrului roman cu Holden Caulfield. Se pare că anii de recluziune ai autorului i-au sporit creativitatea literară. Dar, probabil, greșesc și de aceea mi-am propus ca în viitor să recitesc fără prejudecăți The Catcher in the Rye.
E foarte ușor să te identifici cu depresia lui Franny. Când toată lumea e falsă, poartă măști și se desfășoară într-o societate conformistă într-adevăr, acest lucru e foarte iritant. Mai ales dacă ai o inteligență peste medie așa cum au frații Glass e foarte dificil să suporți tâmpiții din jur și acest fapt îi face nefericiți. Mama lor chiar zice: "Nu știu ce rost are să știi atât de multe și să ai o minte brici și așa mai departe, dacă asta nu te face fericit."
Franny a ales să se retragă în religie, repetând rugăciunea inimii. E de părere că dacă își anulează eul (personalitatea) suferă mai puțin din ciocnirea cu lumea: "M-am săturat să nu am curajul să fiu, pur și simplu, un nimeni." Chiar Zooey, fratele mai mare, afirmă: „orice lucru care se întâmplă pe lumea asta îl raportăm mereu la propria noastră persoană, la eul nostru afurisit”.
Soluția la depresie de pe ultima pagină e cam trasă de păr, așa cum sunt toate soluțiile din cărțile și filmele americane: oamenii trebuie iubiți indiferent cât sunt de proști sau de infantili cu problemele lor de 2 lei. Adică ce fel de rezolvare e asta? Faptul că Salinger s-a izolat și s-a ferit de societate dovedește că soluția lui e nulă. Sau cel puțin nu și-a aplicat-o lui, de aceea nu are valoare pedagogică pentru mine.
Mi s-a părut genială o fază din prima parte. În timp ce prietenul ei mănâncă tacticos picioare de broască și melci, pentru că așa e la modă, Franny încearcă să-i expună o idee de o spiritualitate profundă: a aflat din broșura Pelerinul rus că dacă repeți neîncetat numele lui Dumnezeu, într-un final ajungi să-l vezi (sau, cum spun ortodocșii „să vezi slava lui Dumnezeu”). Aceeași practică se întâlnește atât la hinduși cât și la budiști și bineînțeles la creștinii ortodocși. Scena e genial scrisă și dovedește o artă a povestirii ce numai la Cehov sau la Hemingway am întâlnit.
View all my reviews
