Viata unui om singur by Adrian MarinoMy rating: 3 of 5 stars
Am citit această autobiografie pe Kindle, fix acum 5 ani. Un comentator, mai mult emotiv decât obiectiv, mi-a reproșat că n-am înțeles nimic din viața lui Marino. Și că am citit cartea degeaba. Într-adevăr, versiunea pentru Kindle am descărcat-o gratuit de pe un grup online de schimburi de cărți.
Rănit la sentiment, am decis să recitesc Viața lui Adrian Marino, de data aceasta pe bani. Abia am găsit-o la o librărie online din Iași. Preț scump + transport.
Ghici ce: și pe bani este o carte penibilă, scrisă de un om în etate cu idiosincraziile sale. La un moment dat mi-a fost rușine să citesc unele afirmații (de exemplu la final, de ce ar fi Hagi un erou național, cam câte cărți a citit Hagi?). Sincer îmi pare rău că Marino a plecat din viață lăsând în urmă această carte nedemnă. Un critic de valoare, am studiat cărțile lui la facultă, era obligatoriu. De fapt, repetă de zeci de ori că nu e literat sau critic literar ci doar un... ideolog!
Am să premiez cu un bax de bere pe oricare din cunoscuții mei care are tăria să citească până la capăt această carte prost scrisă la bătrânețe, aridă, repetitivă la modul patologic.
În review-ul anterior am scris doar părțile negative. Toate caracterizările autorilor mi se par corecte. Vorbesc strict de cele referitoare la caracterul sau moralitatea lor. Nu mă interesează că Nichifor Crainic avea penisul lung sau Nichita Stănescu era beat și puțea deoarece n-a făcut baie de o săptămână. Mă interesează să citesc despre îngâmfatul Mihail Sebastian, onctuosul N. Balotă, călugărul-necălugăr Steinhardt, guru național Noica, căpitanul filosofilor Liiceanu etc. Chiar și prostia, repetată de 3 ori că: Răzvan Mihai Ungureanu - un tânăr absolut remarcabil.
Deci cartea are și calități pozitive: capitolul „Jungla Vieții literare” este o oglindă perfectă a scriitorilor noștri. Niciodată n-am citit o caracterizare mai obiectivă. Marta Petreu - citată de autor - rezumă în câteva cuvinte acest aspect: „cei patru ani de când mă joc de-a Apostrof-ul m-au învățat minte, m-au învățat cât de nedrepți, cât de veninoşi, cât de mojici pot fi ei scriitorii. Cât de vanitoşi. Au o știință de a-l răni pe celălalt, de a fi bădărani, cum nimeni nu are.”
Alt capitol excelent este 24: „O altă Românie”. Nimeni nu a mai avut curajul să spună pe față care e problema cu România. Adevărul crud, obiectiv, fără farduri. Acest capitol am să-l păstrez ca referință.
Mai notez adeziunea la liberalismul clasic al autorului. Împreună cu disprețul pentru rural, pentru autoritate și pentru conformism se poate contura și un aspect pozitiv al caracterului său.
Anul acesta a murit soția lui, Lidia. O femeie cu caracter superior. Iată aici mai multe fotografii cu cei doi soți pe vremea când Marino avea D.O. la Lătești:
http://www.memorialsighet.ro/memoriam...
View all my reviews
