Man's Search for Meaning by Viktor E. FranklMy rating: 5 of 5 stars
Recitire 25 decembrie 2019
Cărțile care spun adevărul nu necesită mai mult de 100 de pagini: Tao Te Ching, Enchiridion, Collected Maxims and Other Reflections, The Pocket Oracle and Art of Prudence și altele.
Îmi place literatura de detenție, fie cea a holocaustului fie cea despre închisorile comuniste. Deoarece așa e viața: suntem prinși în închisoarea trupului (influențe gnostice :) ) și ducem o luptă pentru supraviețuire. Ca să nu mai zic că ‘iadul sunt ceilalți’.
Menționam Manualul lui Epictet care spune adevărul. Trăim doar în mintea noastră și nu putem influența evenimentele exterioare. Dar putem să ne schimbăm atitudinea față de ele. Același lucru spune și Frankl:
“When we are no longer able to change a situation, we are challenged to change ourselves.”
“Everything can be taken from a man but one thing: the last of the human freedoms – to choose one’s attitude in any given set of circumstances, to choose one’s own way.”
Deci stoicism pur.
Dilema cu bucățica de pâine primită o dată pe zi. Frankl prezintă două școli de gândire:
1) o mănânci pe loc sau
2) o împarți în mai multe porții de-alungul zilei.
Ion Ioanid în Închisoarea noastră cea de toate zilele, vol. II 1954–1957 recomandă prima variantă în schimb Frankl optează pentru drămuirea rației. Amândoi au supraviețuit în sisteme represive deci amândouă sunt variante bune. Frankl a supraviețuit 3-4 ani iar Ioanid 11 parcă.
Toți scriitorii acestei literaturi de detenție recomandă cultura ca mijloc de supraviețuire: poezii, istorie, religie. Atât la Soljenițîn cât și la Steinhardt, Ioanid, Frankl. Deoarece nu vei mai avea nimic în stăpânire, nici chiar trupul, doar ce ai în cap. Chiar și umorul ajută - deși pare atât de nepotrivit:
‘It is well known that humor, more than anything else in the human make-up, can afford an aloofness and an ability to rise above any situation, even if only for a few seconds.’
Spre finalul primei părți autorul are câteva intuiții despre suferință care-l alătură de Dostoievsky, Proust sau alții. Am notat și subliniat cu marker-ul mental. Pe scurt, suferința este o oportunitate pentru a ne antrena mental și progresa spiritual. Cei care se feresc de această oportunitate pierd o ocazie de a da sens vieții lor.
Frankl mai scrie și despre cele două categorii de oameni care se găsesc oriunde. Eu îi împărțeam după oameni de treabă și imbecili, dar autorul e mai elegant:
‘From all this we may learn that there are two races of men in this world, but only these two - the ‘race’ of the decent man and the ‘race’ of the indecent man. Both are found everywhere; they penetrate into all groups of society. No group consists entirely of decent or indecent people. ‘
La final trebuie să notez și ceva ce este indispensabil pentru viață, sănătate și, în condiții extreme, pentru supraviețuire: nădejdea - o virtute creștină:
‘ The prisoner who had lost faith in the future - his future - was doomed. With his loss of belief in the future, he also lost his spiritual hold; he let himself decline and became subject to mental and physical decay.’
‘Those who know how close the connection is between the state of mind of a man - his courage and hope, or lack of them - and the state of immunity of his body will understand that the sudden loss of hope and courage can have a deadly effect.’
Mi-a prins bine această recitire. A mai tăiat din greața de sărbători.
View all my reviews
